Cererea companiei urmează a fi analizată mâine. Producătorul român, care deţine o fabrică de piatră în suprafaţă de 10.000 mp în Chitila, a atins un vârf al afacerilor în 2008, când a avut un rulaj de 4,4 mil. euro. Creşterea i-a asigurat poziţionarea pe locul trei între producătorii şi distribuitorii de piatră.
Mirajul imobiliarelor, însă, l-a subjugat şi pe Valer Russu, proprietarul Venus Stones, şi a început la finalul lui 2007 un  proiect rezidenţial cu 90 de apartamente în Otopeni. Proiectul, denumit Venus Residence, necesita o investiţie de circa 5 mil. euro şi a reuşit să obţină de la Credit Europe Bank o linie de finanţare care să acopere 80% din costuri. Compania a început construcţia celor trei blocuri din complex pe care trebuia să le finalizeze până la sfârşitul lui 2008.
Criza a lovit antreprenorul în moalele capului. Banca şi-a oprit finanţarea, complexul a trecut printr-un proces de recompartimentare a apartamentelor pentru a se adapta la piaţă, însă nu a mai putut face faţă presiunilor financiare.
„Ajunsesem să plătesc eu şi partea băncii. Banii care îi făceam din piatră îi dădeam pe facturi în aşteptarea finanţării. Timp de şase luni nu am reuşit să comunic cu banca. Am ajuns să sufoc firma şi am rămas fără stocuri“, povesteşte pentru Capital Valer Russu.
Cumpărători fără apartamente
Banca a transformat creditul neperformat al lui Russu pe un vehicul din altă ţară şi a angajat firma Colectare Recuperare Creanţe CRC, pentru a se confrunta cu antreprenorul. Două din cele trei blocuri sunt finalizate în proporţie de 80% şi unul la nivel de 60%. Russu a primit o ofertă de 1,8 mil. euro din partea unui investitor privat interesat de preluarea blocului rămas neterminat, însă banca nu şi-a dat acordul. În ceea ce priveşte cumpărătorii, aceştia au ajuns într-o situaţie deja comună pe piaţa imobiliară. Au fost nevoiţi să facă chetă pentru a se racorda la utilităţi.
„Am reuşit să conving zece cumpărători să facem o chetă de 2-3.000 de euro pe familie pentru branşamente. Cu cei zece am rezolvat şi sper să se poată muta cât mai curând, însă şase dintre cumpărători sunt într-o situaţie neclară. Eu m-am oprit din vânzare, pentru că am început să primesc solicitări de returnare a banilor. Eu nu mai pot continua acest proiect din banii mei, fără ajutorul băncii“, explică Russu.

În urma recompartimentărilor au rezultat circa 12 variante de apartamente cu două camere. Cel mai ieftin are un preţ de 49.000 de euro şi este descris de dezvoltator drept „o garsonieră cu dormitor“, iar cel mai scump ajunge la 56.000 de euro.
Un nou început
În aşteptarea rezultatului dat de judecători, Russu îşi pregăteşte terenul pentru un nou început. Se gândeşte să continue cu activitatea de bază a companiei, dar pe altă firmă. Pentru asta a găsit un partener de afaceri dispus să îl finanţeze. Practic Russu va derula importurile prin partener şi împart profitul.
„Doi ani cât durează, de regulă, procesele de reorganizare, fabrica este asigurată. Am nevoie de acest răgaz pentru a mă pune pe picioare. Chiar dacă pe zona de construcţii contractele mari au dispărut, rămâne în continuare o piaţă, pentru că mulţi din concurenţii noştri au dispărut. Ajunsesem să ne cumpărăm stocurile unii de la alţii“, mai spune Russu.
Pentru anul trecut, Venus Stones a raportat o pierdere netă de 147.000 de euro şi o cifră de afaceri de 656.000 de euro. Situaţiile de acest gen încep să se înmulţească pe zi ce trece. Portofoliile cu active toxice administrate de bănci se umflă. În perspectiva unei adânciri a crizei economice globale, investitorii anunţă doi ani de foc pentru piaţa imobiliară.

Citiţi şi Dezvoltatorii imobiliari la Ziua Judecăţii: "A fost prostie, lipsă de experienţă, dar nu ţeapă"
Citiţi şi Băncile încep să se lepede de activele imobiliare toxice