Umbra scandalului continuă să planeze asupra celei mai mari exploataţii agricole din România. Soarta celor 57.000 de hectare din Insula Mare a Brăilei, concesionate în urmă cu şase ani controversatului om de afaceri Culiţă Tărâţă, rămâne la latitudinea judecătorilor. Deşi optimist, investitorul nemţean pare să aibă destule şanse să rămână fără culturile care i-au ridicat, în 2005, cifra de afaceri până aproape de patruzeci de milioane de euro.
„Eu le-am spus tuturor directorilor de la Agenţia Domeniilor Statului, care mă ameninţau că îmi reziliază contractul: «N-o să mai fiţi voi directori, şi eu voi fi tot în Insula Mare a Brăilei!» I-am spus-o şi lui Barna Tanczos, care anunţa, în 2005, organizarea unei licitaţii internaţionale pentru concesionarea Insulei, i-o spun şi celui de azi“, spune, râzând, Culiţă Tărâţă. Patronul TCE Trei Brazi SRL crede că va pleca din Insulă în 2021, adică la finalul contractului de concesiune. „Nici nu se poate altfel. Am câştigat aproape în totalitate cele peste o sută de procese pe care ni le-a intentat ADS-ul şi am investit aici, până în prezent, 52 de milioane de euro“, afirmă el.
De cealaltă parte, reprezentanţii Domeniilor Statului sugerează că zilele firmei lui Culiţă Tărâţă în Insula Mare a Brăilei sunt numărate. „În prezent, terenul provenind de la SC Insula Mare a Brăilei SA este exploatat de către SC TCE 3 Brazi SRL fără un contract valabil încheiat cu ADS, ca urmare a anulării contractului de arendă încheiat în 2001 printr-o sentinţă emisă de Tribunalul Bucureşti în luna aprilie a acestui an“, explică preşedintele ADS, Daniel Drăgan. El spune că hotărârea judecătorească dispune evacuarea TCE 3 Brazi SRL din perimetrul Insulei Mari a Brăilei şi este executorie. „Însă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în 14 mai, suspendarea provizorie a executării, decizie pe care am contestat-o. Oricum, organizarea unei licitaţii internaţionale pentru concesionarea terenului din Insula Mare a Brăilei nu poate fi iniţiată până când litigiul nu va fi soluţionat definitiv şi irevocabil“, adaugă Drăgan.
Disputele legate de Insula Mare a Brăilei au început încă din 2001, când au fost voci care au acuzat că preluarea celor 57.000 de hectare de teren aparţinând SC Insula Mare a Brăilei (IMB) SA de către ADS au însemnat condamnarea la moarte a companiei agricole de stat. Presa a criticat, în acelaşi an, încredinţarea directă a exploataţiei firmei controlate de Culiţă Tărâţă, spunând că un rol important în această decizie l-a jucat faptul că Tărâţă era, în acea vreme, deputat PSD. Au urmat, în scurt timp, scandalurile declanşate de neplata redevenţelor de zeci de miliarde de lei vechi către Domeniile Statului, urmate de deschiderea unui lanţ interminabil de procese. Acum, cel puţin din punct de vedere al plăţilor, lucrurile par să fi intrat în normal: în 2006, ADS a încasat redevenţe de 3,67 milioane de lei de la compania nemţeană. Însă asta nu pare suficient.
Cât de mare este miza scandalului?
Insula Mare a Brăilei era cunoscută, până acum câteva decenii, ca Balta Brăilei, o zonă comparabilă ca structură cu Delta de azi (bălţi, canale, crânguri, câmpuri acoperite cu stuf). Digurile înălţate în perioada comunistă (multe de către deţinuţii politici) şi acţiunile de desecare au făcut ca, în prezent, 95% din suprafaţa de peste 700 de kilometri pătraţi a insulei să fie ocupată de terenuri agricole.
Când în România există câteva milioane de hectare de teren agricol lăsat în paragină, se poate pune, desigur, întrebarea, ce are atât de special Insula Brăilei, încât să stârnească asemenea tensiuni. Prima concluzie ar fi că accesul la surse sigure de apă (zona e înconjurată din toate părţile de Dunăre) şi la cel mai ieftin transport (din nou intră în joc fluviul) cântăreşte greu. „Terenul de acolo e de calitate şi e uşor irigabil. De aceea, bănuiesc că o eventuală licitaţie pentru concesionarea lui ar atrage competitori serioşi. Eu, unul, nu pot spune că aş fi interesat, am 43.000 de hectare pe care le lucrez aici, în Vaslui, şi e greu de crezut că m-aş muta acolo“, spune omul de afaceri Adrian Porumboiu.
În opinia preşedintelui Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Adrian Rădulescu, nu e vorba de avantajele pe care le-ar conferi poziţia Insulei. „În acel loc, sunt mai multe firme. Terenurile unora arată ca în Occident, ale altora, parcă sunt deşert. După mine, omul sfinţeşte locul şi poţi face performanţă oriunde, dacă eşti bun profesionist“, declară Rădulescu. Culiţă Tărâţă e mai tranşant. „Când am luat terenul, era stuful de patru metri pe el. Acum, după ce l-am tratat şi l-am scăpat de dăunători, normal că ar fi destui interesaţi să-l preia şi să-l lucreze“, spune el. Tărâţă se mândreşte cu recoltele record, cu utilajele moderne şi spune că există în plan deschiderea unei fabrici de biodiesel, cel mai probabil în Brăila. „Noi, privaţii, ar trebui să fim ajutaţi de stat, nu să ni se bage beţe în roate. Autorităţile habar n-au despre ce e vorba aici. În 2006, erau gata să inunde Insula ca măsură de protecţie împotriva apelor ce ameninţau oraşele de pe Dunăre, fără să ştie că sunt mii de suflete care trăiesc aici“, adaugă acesta.
Localnicii nu duc, cu siguranţă, o viaţă uşoară. De la punctul de trecere cu bacul până la primul sat e o distanţă de aproximativ 50 de kilometri. Doar jumătate poate fi parcursă pe un drum pietruit, în care timpul a lăsat urme adânci. În rest, drumul e din pământ, iar când plouă, devine aproape impracticabil. Cu toate acestea, destui dintre locuitorii celor două comune, Măraşu şi Frecăţei, lucrează sau învaţă în Brăila. Ei se folosesc, după caz, de maşinile personale sau de cele două curse de autobuz care îi leagă de civilizaţie.
Între ape, la capătul pământului
Ţăcău, de exemplu, e un sat cu cîteva sute de familii, fără biserică, fără dispensar şi uitat de autorităţi, după cum spun oamenii locului. „Dacă se îmbolnăveşte cineva, trebuie să mergem pentru un doctor până la Măraşu, cale de 15 kilomteri“, spune Ion Brunea. Şi cel mai apropiat preot este la o distanţă de câţiva kilometri, la Agaua. Deşi sătenii au strâns într-un cont bancar banii necesari pentru începerea lucrărilor de construcţie a unei biserici, niciun preot nu s-a arătat atras de ideea de a-i păstori.
În Ţăcău e foarte greu să găseşti tineri. Cei mai mulţi dintre ei au plecat, fie în Brăila, fie în Italia sau Spania. „Am doi gineri la muncă în Spania. Unul din ei i-a chemat acolo şi pe soţie şi pe copii şi nu mai are de gând să se întoarcă în sat“, povesteşte Neagu Craioveanu.
La prima vedere, s-ar putea crede că localnicii care nu fac naveta sînt nişte oameni săraci, fără nici o sursă de venit. Această imagine este risipită de primele discuţii purtate cu oamenii care lucrează sau fac mici afaceri în Insulă. Spre exemplu, Ionuţ, un tânăr care are în zonă o mică afacere cu balast. Ne-a spus că mulţi dintre cei care trăiesc acolo se pot considera binecuvântaţi. „Au pământ, cresc animale şi prind peşte. Ăştia fac bani, nu glumesc. Nici cei care au ferme şi nici localnicii nu vor renunţa la Insulă, decât dacă Dunărea se hotăreşte să o ia singură“, ne-a spus el.
Adevăraţii stăpâni ai locurilor sunt proprietarii şi administratorii fermelor. Contrastele se întâlnesc la tot pasul: imagini desprinse parcă din agricultura de dinainte de 1990, cu tractoare ruginite şi tractorişti vânzând motorină pe marginea drumului faţă în faţă cu ogoare şi utilaje ce par a aparţine unor exploataţii agricole din vestul Europei.
O şansă pentru zonă ar putea fi, crede gălăţeanul Adrian Gancearov, turismul. Tânărul, plecat de mai mulţi ani pentru a munci în Spania, e în concediu şi, venit în Insula Mare a Brăilei pentru a pescui, se arată nemulţumit de modul în care e întreţinută infrastructura. „Mă întreb de ce nu se gândeşte nimeni că, fără prea mari investiţii, şi turismul ar putea aduce bani în zonă“, spune el.
Optimism fără măsură
«Eu le-am spus tuturor şefilor de la Agenţia Domeniilor Statului care mă ameninţau că îmi reziliază contractul că n-o să mai fie ei directori, şi eu voi fi tot în Insula Mare a Brăilei!»
Culiţă Tărâţă, patron T C E 3 Brazi
Licitaţie amânată
Organizarea unei licitaţii internaţionale pentru concesionarea terenului din Insula Mare a Brăilei nu poate fi iniţiată până când litigiul dintre ADS şi T C E 3 Brazi nu va fi soluţionat definitiv şi irevocabil.
Daniel Drăgan, preşedintele ADS
CRONOLOGIA UNEI DISPUTE
ÎNCEPUTUL În 2001, terenul aparţinând companiei de stat Insula Mare a Brăilei (IMB) SA, aflată în reorganizare judiciară, a fost trecut în proprietatea Agenţiei Domeniiilor Statului (ADS). Conform unui raport din 2005 al Corpului de Control al Ministerului Agriculturii, IMB SA a fost, în acest mod, falimentată în mod intenţionat. În august acelaşi an, cele 57.000 de hectare de teren agricol au fost concesionate către T C E 3 Brazi Piatra Neamţ.
PRIMUL SCANDAL În februarie 2003, ADS a reziliat contractul de concesiune, sub motiv că T C E 3 Brazi nu a plătit decât 39 de miliarde de lei din cele 103 miliarde datorate sub formă de redevenţe pentru 2002.
PROCESELE Au urmat patru ani de contestaţii şi procese, câştigate când de o parte, când de alta. În prezent, deşi există o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie privind anularea contractului de concesiune, ce datează din aprilie 2007, punerea ei în aplicare a fost suspendată temporar de instanţă. Conducerea ADS sugerează că suspendarea este discutabilă.
