Potrivit datelor furnizate de către reprezentanţii Autorităţii, pentru judeţele din jumătatea de nord a ţării, respectiv clienţii E.ON, ieftinirea este de 2,9%. În schimb, jumătatea de sud, aflată în aria ENGIE(fostă GDF Suez), va plăti un gaz mai ieftin cu 3,2%. Astfel, noul preţ, cu TVA, al clienţilor E.ON este de 151 de lei/MWh iar cel al clienţilor ENGIE este de circa 130 de lei/MWh.
Diferenţa de 20 de lei între E.ON şi ENGIE este dată de numărul de clienţi pe care îl deserveşte fiecare furnizor(1,4 milioane ENGIE, 1,2 milioane E.ON), dar şi de costurile de distribuţie şi furnizare ale fiecărui operator – mai mari în cazul nemţilor, care deservesc o populaţie aflată cu preponderenţă în zone de deal şi munte.
E.ON deserveşte 1,4 milioane de clienţi din 20 de judeţe din Moldova, Transilvania şi Banat. ENGIE furnizează gaze pentru 1,6 milioane de clienţi din 19 judeţe din sudul ţării şi Bucureşti. Împreună, cei doi furnizori acoperă peste 90% din piaţa consumatorilor casnici din România.
Noile preţuri pentru gaze sunt valabile până la 1 martie 2017
Ieftinirea de la 1 iulie se datorează ajustării costului de transport gaze şi modificării, faţă de anul trecut, a structurii de coş. “Am tăiat preţul transportului practicat de Transgaz cu 20%, de la 13 lei/MWH la 9 lei pe MWh. De asemenea, faţă de anul trecut, în sezonul rece 2016 -2017, coşul de gaze este format din 100% gaz local, perimetre de producţie şi înmagazinare(anul trecut, coşul de gaze prevedea un procent de 3% importuri – n.r.) ”, spune preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ.
Populaţia plăteşte gazele la preţ de coş, o medie ponderată între marfa de producţie locală şi cea de import. Proporţia coşului este stabilită de ANRE. În ultimul an, 1 iulie 2015 – 1 iulie 2016, preţul final reglemntat al gazului a scăzut cu circa 8%, datorită scăderii TVA şi ajustării tarifelor de distribuţie şi transport.
Dacă populaţia se bucură de ieftinirea gazelor iar distribuitorii nu pierd nimic din această ajustare, pentru că tarifele de distribuţie nu se modifică, nu acelaşi lucru se poate spune despre operatorul naţional de transport gaze, Transgaz, care pierde din scăderea tarifelor sale reglementate.
Potrivit lui Havrileţ însă, Transgaz va înregistra aceleaşi venituri din transportul gazelor, pentru că scăderea tarifelor reglementate va fi contrabalansată de cantităţi de gaz mai mari trasnportate pe perioada sezonului rece. Aici, trebuie precizat că componenta trasnport gaze din preţul final al gazului livrat consumatorilor casnici a crescut cu 43% în perioada 2009 – 2014, cu un impact de 5% în facturi. Din 2008 şi până în prezent, consumul de gaz al României a scăzut cu o treime, de la 18 miliarde de metri cubi anual la 12 miliarde metri cubi. Prin urmare, şi transportul de gaze a scăzut proporţional. Ce a pierdut Transgaz din rulaje, în perioada 2008 – 2014, a câştigat din majorarea tarifului de transport. Ajustarea negativă efectuată de ANRE la 1 iulie este doar a doua din ultimii zece ani, după cea de 6,8% realizată la 1 iulie 2015.
Ce plăteşti în factura la gaze
Preţul gazului pe care-l plătesc gospodăriile din România are mai multe componente, marfa în sine reprezentând circa jumătate din preţul final. Preţul este stabilit prin Ordine ale ANRE, exclusiv pentru consumatorul casnic de gaze şi producătorii de energie termică care livrează gaze la consumatori casnici. Acest preţ se stabileşte separat pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată.
Preţul de achiziţie a mărfii nu include servicii, cumpărătorul acestor gaze fiind obligat să şi contracteze singur aceste servicii cu operatorul de transport (Transgaz), operatorii de distribuţie (unul din cei 38 de operatori de distribuţie) şi operatorii de înmagazinare (2 operatori în România).
Diferenţa între 76 de lei/MWh, cât este preţul propriu-zis al gazului(producţie plus extras din depozite), şi până la 130 – 150 de lei, funcţie de furnizor, cât plătim gazul la noi acasă, reprezintă tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarifele pentru servicii de înmagazinare, TVA şi adaosul furnizorului de gaze.
Preţul gazului pentru consumatorii casnici este în totalitate reglementat. Toate componentele, de la preţul producătorului, la alcătuirea coşului de gaze, la tarifele de distribuţie, transport, furnizare şi înmagazinare, sunt reglementate. Astfel, statul este cel mai stabileşte preţul final al gazului pentru gospodării. Piaţa va fi total liberalizată de-abia din 2017, dacă preţul gazului de import va continua să fie la niveluri apropiate de cel intern, sau chiar mai ieftin.
În cazul consumatorilor noncasnici – firmele, piaţa gazului este liberalizată de la 1 ianuarie 2015. Populaţia consumă circa 3 miliarde de metri cubi de gaze anual, un sfert din consumul total al României. Producţia gazelor se împarte între Romgaz şi Petrom. Transportul este asigurat de Transgaz. Distribuţia este făcută de E.ON Distribuţie, Transilvania şi Moldova, şi Distrigaz Sud Reţele în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea. Pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici există doi mari furnizori, GDF Suez şi E.ON Energie Moldova.
