Întocmai ca într-o lucrare literară, în care personajele sunt fie pozitive, fie negative, românii se împart în două mari tabere. În primul rând sunt cei cei care consideră că în România nu există nici urmă de criză şi că totul a plecat de la o închipuire a presei în goana după senzaţional. Apoi sunt cei care consideră că, dimpotrivă, România se află într-o criză atât de profundă încât cu greu îşi mai poate reveni.
Aceştia din urmă sunt împărţiţi, la rândul lor, în cei care dau vina pe sistemul politic corupt care a ruinat ţara şi cei care iau în braţe teoria conspiraţiei şi cred că marii responsabili sunt Fondul Monetar Internaţional şi cei care conduc lumea din umbră şi or să ne înrobească prin datorii.
A venit însă un moment în care toţi, indiferent de opţiuni, au ajuns într-un punct în care s-au intersectat: hypermarketul, locul unde în zilele de dinainte de sărbători s-a petrecut un fenomen ce poate servi drept mărturie a faptului că criza nu ţine nici de dorinţe malefice, nici de corupţie, nici de presă. Magazinele au fost pline ochi, parcările neîncăpătoare, cozile interminabile. Şi asta din cauza încrederii generate de acea atmosferă cunoscută drept „spiritul sărbătorilor”.
Încrederea este poate cel mai mare principiu în economie. De când a început criza, se tot vorbeşte despre încredere. Creşterea pieţelor financiare se raportează la „încrederea investitorilor”, iar în rapoartele financiare ale companiilor se menţionează deseori „încrederea consumatorilor”. Aşadar, dincolo de toate regulile după care se guvernează mecanismul economic, încrederea este principiul fundamental.
Pentru câteva zile, cât au ţinut sărbătorile, o parte din procesul economic a funcţionat perfect. Un semn că, până la urmă, povestea cu criza economică ţine de fiecare dintre noi. Probabil că românul ar trebui să renunţe la „bunul obicei” de a arunca în alţii cu noroi prin critică mai mult sau mai puţin fondată, şi să perceapă altfel lucrurile. Abia după aceea vom putea să vedem cine se face responsabil de criză. Vom constata că nu e vorba nici de oamenii din umbră, nici de dorinţa presei de a manipula.
