De o bună bucată de vreme, dolarul a înregistrat unul dintre cele mai puternice picaje ale cotaţiei sale în raport cu euro: a atins 1,4541, maximul sesiunii din 18 septembrie, faţă de 1,4029, valoarea înregistrată cu o săptămånă în urmă. Motivaţia: criza financiară din SUA. Dacă „naţionalizarea“ Fannie Mae şi Freddie Mac nu a indus, la acea vreme, o volatilitate crescută în piaţa Forex, de această dată situaţia s-a schimbat radical. Dolarul a început să scadă din ce în ce mai mult, pe măsură ce au început să vină veştile din sectorul financiar american. Mai întåi, picajul cotaţiei Lehman Brothers, soldat cu declararea falimentului. Aspectul este cåt se poate de surprinzător, mai cu seamă că Richard Fuld, fostul CEO al Lehman, declarase cu numai cåteva zile în urmă că nu are nevoie de lichidităţi. Piaţa a mai avut parte de o surpriză: Merrill Lynch s-a lăsat cumpărată de Bank of America. Deşi, la prima vedere, vestea poate părea pozitivă, ea ascunde un adevăr crud: dacă s-a lăsat cumpărată înseamnă că Merrill era la un pas de colaps. Următorul candidat pe lista falimentărilor a fost AIG.
Din cauza lipsei de lichidităţi, cel mai mare asigurător din Statele Unite, a făcut iniţial apel la fonduri private şi apoi la Federal Reserve, pentru acordarea unui împrumut. În final, după ce cotaţia AIG a scăzut dramatic la numai 2 dolari pe acţiune, Federal Reserve i-a acordat un împrumut în valoare de 85 de miliarde de dolari. Automat, dolarul a scăzut în toată această perioadă, la fel şi pieţele de capital din întreaga lume, chiar dacă Fed, în colaborare cu restul băncilor centrale, a injectat 180 de miliarde de dolari, în încercarea de a menţine condiţiile de lichiditate din pieţele de credit. Cum efectul injecţiilor de capital din ultimul an a fost de foarte scurtă durată, declinul dolarului ar putea continua, în lipsa unui alt tip de intervenţie.
