În Strategia fiscal-bugetară 2014-2016, la capitolul „Tendinţe ale principalelor taxe şi impozite pe orizontul 2014-2017“, este anunţată „introducerea impozitului diferențiat pe venitul salarial cu deductibilităţi fiscale: cote 8%, 12% și 16% ce vor putea fi stabilite pe grile de venit“. După ce Capital a scris, în ediţia online, despre intenţia guvernului, atât Ministerul Finanţelor, cât şi premierul Victor Ponta au confirmat că impozitul progresiv se află pe agendă.

Într-un comunicat, Finanţele informează că măsura este în analiză, pe termen mediu pentru stimularea mediului de afaceri, în limita spaţiului bugetar permis. Simulările privind aplicarea celor trei cote de impozit, făcute de Finanţe, arată că golul de venituri ar fi în jur de trei miliarde de lei pe an. Practic, ideea are, în acest caz, şanse mici de reuşită.

Scenariul în care treptele de venit ar fi mai mici de 16% ar însemna, pe de altă parte, o relaxare a fiscalităţii pe muncă. Teoretic, majoritatea angajaţilor ar plăti, în această ipoteză, mai puţin decât în prezent. Datele Institutului de Statistică arată că mai mult de jumătate dintre câştigurile declarate se situează sub 1.500 de lei lunar.

Liberalii susţin progresivul

Dezbaterea asupra modificării grilei de impozitare a început în campania electorală din 2012, dar opoziţia PNL, partid care îşi asumă paternitatea cotei unice alături de PDL, a fost un prim obstacol. Totodată, calculele care dădeau cu minus la buget au împiedicat înfăptuirea planului PSD. „Dacă azi au aflat ceea ce tot am semnat şi am anunţat de trei ani de zile în USL, e bine că ne fac reclamă pentru măsurile noastre bune pe care ni le dorim şi pentru care am obţinut votul oamenilor. Nu e nicio schimbare în programul USL de patru ani, şi au aflat azi că vrem să punem 12% cu 8%“, a declarat Victor Ponta.

Reacţiile PNL nu au fost atât de dure, de această dată. Justificarea liberalilor pentru un eventual acord pe impozitarea progresivă este reducerea cotelor pentru cei cu venituri mici şi foarte mici. Argumentul este, însă, de sorginte socialistă. „S-a discutat, la un moment dat, intrarea pe o impozitare regresivă, ăsta cred că este un termen corect să plăteşti cu atât mai puţin impozit cu cât câştigi mai puţin. Finalul ar fi nedepăşirea cotei de acum, de 16%“, a comentat prim vicepreşedintele PNL, Klaus Iohannis.

„Dacă renunţarea la cota unică înseamnă relaxare fiscală, sunt dispus să o susţin. Dacă o impozitare diferenţiată nu majorează nivelul de 16% dar coboară celelalte cote sub 16%, ea poate reduce costul muncii şi ar putea avea rezultate utile asupra ocupării“, a scris fostul ministru de finanţe Varujan Vosganian pe blog. În declaraţiile oficiale, accentul cade pe nivelul maxim de impozitare.

Atâta timp cât nu s-ar pune problema majorării impozitului pentru nicio categorie, politicienii mizează pe susţinerea publică. Ceea ce neglijează voit este, pe lângă influenţa negativă asupra încasărilor, costurile de administrare ale unui sistem de impozitare progresiv atât pentru stat, cât şi pentru contribuabili, însemnând  calculul deducerilor, formularistică, birocraţie. În plus, cota unică reprezintă nu numai un impozit mic, ci şi o viziune asupra fiscalităţii. Într-adevăr România nu a mers până la capăt pe drumul unificării tuturor taxelor la 16% şi al eliminării majorităţii deducerilor şi a scutirilor, cum este gândită la modul ideal, dar a făcut eforturi serioase în acest sens. În fond, cota unică înseamnă un sistem simplu, uşor de gestionat, care, din perspectiva antreprenorului este oricând de preferat unui sistem progresiv, greoi. Pe termen mediu, este posibil ca Guvernul să opteze pentru impozitarea progresivă, dar aplicarea unor cote mai mici de 16%, respectiv 12% şi 8%, nu este viabilă bugetar. În acest caz, afectaţi vor fi cei cu venituri care depăşesc salariul mediu care ar putea plăti costul relaxării fiscale pentru majoritatea electoratului.

Te-ar putea interesa și: