În anul 2000, în România trăiau șase milioane de copii și adolescenți, reprezentând peste 26% din numărul total de locuitori. În 2010, numărul lor scăzuse la 4,3 milioane, iar anul trecut cei cu vârsta sub 20 de ani mai erau 4,1 milioane, reprezentând 21% din populația totală. Iar viitorul nu arată prea bine. 

În ritmul actual, spun experții Institutului Național de Statistică (INS), populația României se va reduce până la 11 milioane în anul 2060. Din aceștia, doar 1,75 milioane ar fi copii și adolescenți, respectiv numai 16% din total. “În ultimele decenii, o treime din scăderea populației rezidente a fost determinată de sporul natural, restul de două treimi fiind imputabil soldului negativ al migrației internaționale“, se arată în documentele INS. În prezent, pleacă definitiv din țară cam 85.000 de persoane pe an, iar numărul celor care se stabilesc aici (fie că e vorba de români care se întorc, fie de cetățeni proveniți din alte state) este semnificativ mai mic. În plus, rata natalității este de 9,6 la mia de locuitori, în timp ce rata mortalității este de 13 la mie. Cu alte cuvinte, se nasc în fiecare an cam 190.000 de copii și mor cam 260.000 de persoane. Dezechilibrul este cauzat de faptul că familiile din România au în cursul vieții, în medie, 1,6 copii. Pentru a păstra populația constantă, acest indicator (numit nivel de înlocuire) ar trebui să fie de 2,1 copii pe cuplu.

Specialiștii sunt pesimiști în ceea ce privește șansele de a schimba direcția. Vasile Gheţău, director în cadrul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române, spunea, anul trecut, într-o conferință că declinul populației nu mai poate fi stopat, ci doar ar putea fi redus ca intensitate. „Societatea trebuie pregătită pentru astfel de evoluții pe viitor“, a explicat acesta.

Din ce în ce mai bătrâni

Problema nu este doar una locală. La nivel mondial numărul persoanelor de 60 de ani și peste se va dubla până în anul 2050, se arată într-un raport al Organizației Națiunilor Unite. Asta în timp ce, la nivel european, ca urmare a menținerii ratelor de fertilitate sub nivelul de înlocuire, se vor înregistra scăderi ale populației. Europa de Est va fi cea mai afectată de această tendință demografică, numărul locuitorilor putând scădea cu peste 15% la noi, dar și în Bulgaria, Croația, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Serbia și Ucraina.

 

De altfel, în prezent rata fer­ti­lității variază în UE între puțin peste 1,3 în Spania și Italia și circa 1,9 în Franța și Suedia. Și vârsta medie a primei nașteri a tot crescut în statele UE, ajungând în medie la 29 (între 26 în Bulgaria, România și Letonia și 31 în Italia și Spania). Se observă o corelare strânsă între vârsta mamei la prima naștere și numărul de copii pe care îl va avea aceasta, așa că semnele sunt tot mai îngrijorătoare. Iar dacă nu ar fi imigrația (fie din interiorul, fie din exteriorul UE), toate țările membre ar fi afectate de o scădere demografică semnificativă.

Educația, lovită serios

Cum la noi emi­grația este în continuare de câteva ori mai mare decât imigrația și cum nivelul de trai din România nu va reuși, cel puțin pe termen scurt și mediu, să facă țara prea atractivă în ochii străinilor, șansele să ne confruntăm în continuare cu o reducere semnificativă a populației, și mai ales a populației tinere, sunt extrem de mari. Iar asta va avea, fără îndoială, un impact deloc neglijabil asupra economiei și societății în general și asupra anumitor domenii în particular.

Numărul tot mai mic de copii duce, evident, la o cerere tot mai mică pentru sistemul educațional. Astfel, dacă în 1995 erau 4,7 milioane de copii și tineri înscriși în sistemul de învățământ (inclusiv în cel superior), în 2016 numărul lor scăzuse cu aproape un sfert, până la 3,6 milioane. Asta a dus, desigur, la închiderea unor școli, grădinițe și chiar universități. În 1990, existau în România 28.300 de unități de învățământ. În 2000, numărul lor scăzuse la 24.300, iar în 2010 (și sub efectul comasărilor și restructurărilor) mai erau 7.300.

 

Până în 2016, mai dispăruseră de pe hartă încă 400 de creșe, grădinițe, școli, licee etc. Deja din 2014 criza era extrem de vizibilă la nivelul instituțiilor de învățământ superior: pentru 90.000 de absolvenți ai examenului de bacalaureat erau disponibile cam 100.000 de locuri la universitățile de stat și circa 40.000 la cele private. Nici nu e de mirare că în fiecare an se închid zeci de programe de licență, în unele cazuri fiind afectate instituții întregi. Evident că și numărul cadrelor didactice a scăzut puternic, de la 294.000 în 2000 la 235.000 în 2016.

Și în zona sănătății se vor înregistra schimbări. De pildă, conform Institutului Național de Statistică, numărul de moașe a scăzut de la 3.800 la 2.500 în ultimii șapte ani. Scăderea este drastică, însă cel mai probabil nu a fost cauzată doar de reducerea numărului de nașteri, ci și de migrarea personalului medical. Asistența socială va trebui și ea să se restructureze și să-și îndrepte atenția mai degrabă către vârsta a treia – dacă în 2004 erau în centrele de plasament din România aproape 33.000 de minori, în 2016 numărul lor coborâse la aproape 19.000.

PIB-ul, în pericol

 

Dar sectorul privat va fi cel care va trebui să se adapteze cel mai mult la noile realități demografice. Evident că primii loviți vor fi cei care se adresează direct copiilor și adolescenților. De curând, gigantul american Toys „R“ Us, cu o rețea de peste 700 de magazine de jucării în întreaga lume, a declarat faliment. „Majoritatea clienților noștri finali sunt nou-născuții și copiii și, în consecință, veniturile noastre sunt dependente de ratele de natalitate din tarile unde ne desfășurăm activitatea. În ultimii ani, acestea au scăzut sau au stagnat, pe măsură ce populația a îmbătrânit“, au explicat reprezentanții companiei. Așa că cei care produc sau comercializează jucării, jocuri, accesorii, dar și îmbrăcăminte sau încălțăminte pentru copii ar trebui să se gândească din timp la un plan B și la un mod de a-și diversifica afacerea. La fel și cei care operează locuri de joacă, parcuri de distracție, tabere sau alte activități dedicate minorilor, fie ele distractive, educaționale, culturale sau sportive, ar trebui să ia măsuri – principalul lor public-țintă se micșorează într-un ritm îngrijorător.

Însă și sectoarele care aparent nu au nimic de-a face cu produsele și serviciile pentru copii și adolescenți vor fi lovite. Zona imobiliară, de pildă, nu va fi ocolită nici ea de schimbări. Pe măsură ce numărul de copii va scădea și populația va fi formată cu precădere din persoane fără minori în întreținere, locuințele cu mai mult de trei camere vor deveni tot mai puțin căutate. Așa că ceea ce astăzi ar părea o investiție sigură pe termen lung s-ar putea dovedi, peste 10 sau 20 de ani, un activ greu de valorificat.

Dar efectele întârziate ale scăderii natalității sunt încă și mai perverse pe termen mediu și lung. Mai puțini copii azi înseamnă mai puțini tineri peste cinci, zece sau douăzeci de ani. Adică mai puțini potențiali angajați și mai puțini consumatori, fie că vorbim de alimente, haine, electronice, loisir sau case. Și, nu în ultimul rând, mai puțini contribuabili la buget. Așa că, dacă nu se întâmplă un miracol, va trebui cu toții să ne pregătim pentru a face față noii realități.

CIFRE

11 milioane de locuitori. Atât ar urma să mai aibă România în 2060 dacă scăderea demografică va continua în același ritm. Din aceștia, doar 16% vor fi copii și adolescenți, respectiv circa 1,75 de milioane. În unele județe din sud și în București ponderea minorilor ar putea coborî sub 10%.

3,6 milioane de copii și tineri frecventau o unitate de învățământ din România în 2016, cu aproape un sfert mai puțini decât în urmă cu două decenii. Lipsa de cerere a dus la închiderea a mii de unități educaționale și la scăderea semnificativă a numărului de cadre didactice angajate.