Din autoturismul Ferrari 458 negru în valoare de 200.000 dolari au rămas numai fiarele. Şoferul a murit pe loc, două pasagere sumar îmbrăcate au supravieţuit, dar sunt invalide. Incidentul a avut loc în martie pe centura Beijingului, dar abia în aceste zile s-a constatat că această catastrofă are consecinţe politice grave.
După cum informează "South China Morning Post", la volanul maşinii Ferrari s-a aflat fiul unuia din cei mai importanţi politicieni ai Chinei, Ling Jihui. Tocmai i s-a retras funcţia de şef al Biroului General al CC al Partidului Comunist al Chinei.
Ling, în vârstă de 55 ani, este colaborator apropiat al preşedintelui ţării şi al preşedintelui PCChinez, Hu Jintao, ceea ce oferă întregii probleme gustul unui scandal politic.
În opinia mediilor chineze, Ling a disimulat moartea fiului. Cum se explică deţinerea de către fiul de 20 şi ceva de ani al unui înalt funcţionar de partid a unui automobil în exclusivitate? La această întrebare, Ling Jihiu nu a fost pregătit să răspundă. În certificatul de deces figurau deci un nume şi prenume inventate.
Adevărul nu ar fi ieşit în mod sigur la iveală, dacă nu nu s-ar apropia congresul XVIII al PCCh şi lupta ce se ascute pentru funcţii în organismul de 20 de persoane care conduce de facto China sub forma Comitetului Permanent al Biroului Politic. Nu au lipsit speculaţiile că Ling Jihui, omul de încredere al actualului preşedinte, are şansa să devină unul din membrii acestui organism exclusivist. La plecarea din acest organism, după zece ani de prezenţă, a şefului partidului Hu Jintao, au apărut speculaţii în sensul că a dorit să-şi păstreze influenţa în conducerea superioară a Chinei prin omul său de încredere. Acesta a fost însă eliminat din joc.
Nimeni nu ştie de către cine, dar suspiciunile se îndreaptă spre persoana lui Xi Jingping, care, potrivit tuturor semnellor de pe cer şi pământ, îl va înlocui curând pe Hu Jintao.
Lupta între cele mai importante funcţii în partid se duce între două fracţiuni: populiştii şi conservatorii. Printre primii se numără acei lideri, care pun accentul pe lupta cu corupţia şi subliniază necesitatea nivelării prăpastiei care separă păturile sociale sărace de clasa medie, nemaivorbind deja de cei mai bogaţi.
Aceştia speră în sprijinul ţăranilor, muncitorilor şi al tuturor celor cărora le sunt apropiate idealurile comuniste.
A doua fracţiune se compune în mare măsură din descendenţii foştilor lideri, ai activiştilor de partid, care au ajuns în vârful puterii graţie legăturilor de familie şi încearcă să-şi păstreze privilegiile şi caută sprijinul oamenilor de afaceri şi al noii clase medii ce se îmbogăţeşte. Din această cauză sunt numiţi uneori prinţi. Hu Jintao face parte din fracţiunea populiştilor, iar probabilul său descendent este considerat conservator.
În ambele grupări sunt însă excepţii, care confirmă regula divizării după criteriul atitudinii faţă de elita afacerii din China, ce creşte în ritm strălucitor.
Una din aceste excepţii a fost Bo Xilai, lider de partid în metropola Chongqing de 30 milioane de locuitori, considerat până nu demult drept candidat de fier în Comitetul Permanent al Biroului Politic. Fiu al celebrului cândva membru de partid şi cunoscut prin ambiţia sa, a luptat cu divizările sociale şi cu practicile de corupţie. Dar steaua sa a pierdut strălucirea în martie acest an, când premierul Wen Jiabao a avertizat în una din cuvântările sale asupra revenirii la perioada revoluţiei culturale a lui Mao Zedong, nemenţionând fireşte cu numele pe niciunul din funcţionarii de partid. Nu mult mai târziu, Bo Xilai a fost revocat din funcţia de şef al partidului.
La scurt timp, soţia lui a fost acuzată de uciderea britanicului, cu care avea o afacere. Cu această ocazie a ieşit la iveală că neînduplecatul cavaler în lupta cu corupţia a strâns o avere uriaşă, fiul său a avut accidente cu maşini de lux şi a studiat la Oxford pe spinarea tatălui.
Bo Xilai este deja istorie. A fost nevoit să plece înaintea congresului partidului, în primul rând pentru că, în opinia celor mai mari lideri de partid, ar fi putut tulbura procesul transferului calm al puterii.
"Sistemul acesta nu este infailibil şi a funcţionat fără reproş doar o singură dată, acum zece ani, când puterea a fost preluată de actualul şef al partidului" – explică pentru "Rz" Radoslaw Pyffel de la Centrul de Studii Polonia-Asia.
Simptomatic, încă nu este cunoascută data exactă a congresului, deşi se ştie de mult că va avea loc în octombrie acest an.
"Aceasta arată lupta internă dură şi absenţa deciziilor partidului chiar şi în domeniul lgat de persoane. Congresul nu este decât o maşină de vot" – spune pentru "Rz" prof. Eberhard Sandschneider, expert al Asociaţiei Politicii Externe Germane.