Comtim este o pata neagra intr-un ocean infestat de alte zeci de mii de societati comerciale. Dar Comtim trebuie extras din noianul de cazuri care alimenteaza un climat economic nociv. Iar ragaz pentru a gasi o solutie optima nu prea mai este. Termenul limita pentru indeplinirea obligatiilor asumate, conform programului de ajustare a sectorului agricol (ASAL), bate la usa. Pana la 30 iunie a.c., guvernantii vor trebui sa le demonstreze celor de la Banca Mondiala ca eforturile lor in a gasi solutii de eliminare a pierderilor din agricultura merita sa fie premiate, cu o a doua transa dintr-un acord incheiat in 1997 si prelungit, cu sase luni, la sfarsitul anului trecut. In decembrie 1998, ministrul agriculturii, Ioan Muresan, a pozat in fata expertilor de la Banca Mondiala ca primul om hotarat sa faca ordine in ograda pastorita de institutia pe care o conduce, angajandu-se sa-si termine treaba in doar o jumatate de an. In interiorul acestui program, Comtim are un dublu rol: o data, ca parte integranta intr-un domeniu „problema” – agricultura, iar in al doilea rand, este o societate cu datorii imense, aproape 1.200 miliarde lei, catre Banca Agricola, o alta componenta a programului ASAL.
Istoria Comtim a inceput cu mai mult de trei decenii in urma, cand combinatul a fost ridicat dupa un model occidental, functionand integral pe baza unor proiecte finantate din exterior. Nu cu multi ani in urma, Comtim reprezenta o societate de prim rang in Romania, fiind orientat cu precadere catre export. Vindea in tari membre ale Uniunii Europene, reusise sa cucereasca o piata cu un potential mare de cumparatori: Rusia.
Specialistii din agricultura sustin ca declinul Comtim a inceput in 1997, cand, dupa decizia lichidarii fermelor zootehnice, in Romania incepea sa se vorbeasca despre o iminenta criza a carnii. Elena Sporea, presedintele Federatiei Agrostar, spune ca societatea si-a revizuit atunci politica de desfacere, orientandu-se cu precadere catre piata interna. Conform aceleiasi surse, acela a fost inceputul iesirii de pe piata Rusiei, preluata la scurt timp de SUA, confruntata cu o criza de supraproductie.
In fata occidentalilor, romanii n-au avut replica
Concomitent insa, pe piata interna, produsele Comtim au intrat in concurenta cu cele ale statelor membre CEFTA, ale Uniunii Europene si ale tarilor de dincolo de Ocean: SUA, Canada, Brazilia, produse ale caror costuri de fabricatie erau in buna parte acoperite cu subventii. Astfel, in timp ce pierdea teren pe piata interna, recucerirea unui teritoriu extern pierdut devenea si mai putin posibila, in prezenta unor preturi care, de departe, nu le puteau concura pe cele sustinute financiar de statele din care proveneau produsele similare Comtim. Comertul exterior al Romaniei, cu carne de porc, a intrat pe o linie net defavorabila tarii si producatorilor interni. Fata de un export total de 57.209 tone in 1997, un an mai tarziu, cantitatea de carne de porc exportata a coborat la 8.219 tone, in timp ce importurile au intrat pe o panta abrupt crescatoare, de la 468 tone, la 29.436 tone, in aceeasi perioada. Capacitati de productie care puteau asigura aproape 95% din cererea de consum interna au fost crunt amenintate de importuri. Solutia nu putea fi decat restructurarea producatorilor interni sau privatizarea lor si transferarea acestui proces in seama noului proprietar. Pentru Comtim, o asemenea sansa a existat. Firma austriaca Aichhorn & Co Gmbh isi depusese oferta de cumparare la Fondul Proprietatii de Stat, din martie 1997. Dar abia un an mai tarziu, in iunie 1998, a intrat in posesia caietului de sarcini. Pretentiile FPS, care oferea 51% din actiunile combinatului, la un pret de 8,515 dolari pentru actiune sau 68.245 lei, nu au fost insa agreate de firma austriaca. In locul unui investitor strain, responsabilii romani – Guvern, Fondul Proprietatii de Stat, manageri ai Comtim – n-au pus insa nimic, iar problemele financiare ale combinatului s-au acutizat. Asa se face ca, pentru prima data in istoria Comtim, in primele trei luni din acest an, combinatul a inregistrat pierderi din exploatare. Reasezarea preturilor la energie si transporturi, la nivelul pietei mondiale, a fost considerata principala cauza a supradimensionarii costurilor de productie ale Comtim. In aceste conditii, productia Comtim a ramas pe stoc, fara posibilitatea desfacerii, resursele financiare s-au diminuat vizibil, accesul la credite s-a limitat si o alta problema s-a ivit repede la orizont: lipsa resurselor pentru furajarea animalelor. Cand configuratia Comtim parea sa ia forma unei bombe gata sa explodeze, o suita de controale a fost desfasurata la fata locului, in cautarea unor vinovati – firme-capusa care s-ar fi hranit cu seva Comtim. Insa rezultatele controalelor, anuntate cu surle si trambite, departe de a oferi o solutie pentru combinat, nu s-au soldat nici macar cu punerea la zid a vreunui vinovat de soarta societatii. Iar acum, de la Guvern la presedintie, toti dau din colt in colt sa gaseasca o solutie, pe ultima suta de metri, pentru a intra in gratiile Bancii Mondiale. Si cea mai la indemana este reducerea efectivelor – de animale, de la 788.000 la 500.000, si de salariati, al caror numar se va reduce, pana la 30 iunie, cu 3.640, de la 8.892. Un program de restructurare a activitatii Comtim a fost elaborat anul trecut, dar din sertare a iesit abia in pragul raportarii catre expertii straini.
Comtim – intre lichidare si reorganizare
In ce stadiu se afla acum Comtim? Conducerea combinatului raspunde sec: „In program operational de inchidere a unei parti din activele nefolosite”. Mai mult despre viitorul Comtim se asteapta de la Bucuresti, respectiv de la Fondul Proprietatii de Stat. Declaratiile confuze emise din Capitala incetoseaza si posibilitatea anticiparii sortii Comtim, inaintea intrunirii adunarii generale a actionarilor, programata pentru luni, 17 mai a.c.. Radu Sarbu, presedintele Fondului Proprietatii de Stat, vorbea, dupa intalnirea de la Cotroceni, care a avut loc la inceputul saptamanii trecute, despre un program de restructurare pe care Comtim urmeaza sa il parcurga, si nu despre lichidare, program care sa confere, dupa realizarea lui, atractivitate pentru potentialii investitori. In acelasi timp, Ioan Muresan, ministrul agriculturii, nu s-a sfiit sa pronunte cuvantul „lichidare”, spunand ca redimensionarea activitatii combinatului nu contravine acordurilor incheiate cu organismele internationale, pentru ca acest proces se desfasoara in paralel cu lichidarea judiciara a societatii. Conducerea Comtim spera ca in aceasta sapta-mana sa se ia o decizie care sa puna capat confuziilor care au marcat viitorul unui combinat in care cei care lucreaza acolo inca mai spera.