Aşadar, cine aplică procedura de determinare a impozitului pe profit reglementată de OUG nr. 87/2010? Întrebarea este legitimă, deoarece implicaţiile fiscale sunt majore, privind admiterea la deductibilitatea fiscală a unor cheltueili (desigur, le am în vedere pe cele cu o deductibilitate limitată), cuantumul profitului reinvestit sau acoperirea pierderii înregistrate în exerciţiile fiscale anterioare. Variante şi variante, generate de viziunile divergente, inclusiv ale organelor fiscale (şi aici mă refer la „îndrumările“ scrise!), dar şi de confuzia terminologică care rezidă în semantica nefericită (asta ca să fiu elegant în exprimare) a sintagmei de la art.34 alin.(16) Cod fiscal, în speţă, „au fost obligaţi la plata impozitului minim“.
Acest fapt se poate interpreta în sensul că fie au fost obligaţi la plata efectivă a impozitului minim (adică, cel puţin într-un trimestru, impozitul pe profit calculat a fost mai mic decât plafonul valoric corespunzător impozitului minim datorat), fie că au intrat sub incidenţa teoretică (fie ea şi numai potenţială) a respectivelor prevederi legale (fără însă a o aplica efectiv). Asta e cam ca în bancul ăla: de ce-mi pun seara la cap două pahare, unul plin cu apă şi unul gol? Poate mi-e sete, poate nu…
Deşi la ora la care scriu aceste rânduri nu au apărut încă Normele metodologice de aplicare, conform ultimelor informaţii vehiculate „pe surse“, se pare că, în final, se va opta pentru o soluţie de mijloc, tipic „mioritică“: adică, dacă nu am plătit impozit minim în niciun trimestru, depun o singură declaraţie 101 pe întregul an 2010, iar, dacă cel puţin într-un trimestru am fost plătitor de impozit minim, discutăm de două exerciţii fiscale distincte aferente celor două perioade în cauză (01.01 – 30.09.2010 şi 01.10 – 31.12.2010). Evident, apare un tratament fiscal diferenţiat între cele două categorii de contribuabili – care au fost şi care n-au fost plătitori de impozit minim. Dar mai contează? Intră la categoria „amănunte nesemnificative“…     
Sunt tare curios cum se va proceda, spre exemplu, şi în cazul contribuabililor care, la trimestrul III 2010, au calculat, evidenţiat, înscris în registrul de evidenţă fiscală şi declarat prin Declaraţia 100, un impozit pe profit de 1.000 lei, deşi, raportat la cifra de afaceri, aceştia au datorat impozitul minim de 2.150 lei. Astfel, dacă nu definitivez calculul impozitului pe profit până la 25 februarie 2011 şi mă duc să declar la organul fiscal impozitul pe profit aferent trimestului IV 2010 (evident, la nivelul celui de pe trimestrul III 2010), ce sumă trebuie să plătesc? Mai mult ca sigur, 2.150 lei, deoarece aceasta figurează în fişa pe plătitor. Adică s-a desfiinţat impozitul minim de la 1 octombrie 2010, dar amintirea lui mă urmăreşte în continuare…
În plus, în legislaţia fiscală autohtonă – ca să fiu mai exact, la art.19 alin.(1) şi (2) şi art.27 alin.(2) din Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată – se vorbeşte, într-adevăr, că perioada fiscală poate fi diferită de anul calendaristic, dar acest aspect nu se referă la faptul că aceasta poate fi mai mică de 12 luni calendaristice (dimpotrivă!). Şi atunci, cum rămâne cu disensiunile dintre regulile fiscale şi normele contabile (subiect atât de vehiculat, nu de puţine ori)? Totuşi, să nu ne grăbim cu răspunsurile; mâine e o nouă zi şi Codul fiscal se poate iarăşi modifica…
Dragoş Pătroi este doctor în ştiinţe economice, membru al Camerei Consultanţilor Fiscali și specialist DNA

Te-ar putea interesa și: