După cum ne-am obişnuit, ţara noastră este una plină de paradoxuri, iar sectorul lactatelor nu face excepţie. Producţia de lapte creşte, preţurile cerute de fermieri sunt tot mai mici, dar în magazine nu observăm nicio scădere de preţ.  În ceea ce priveşte sectorul lactatelor, modul în care preţul laptelui porneşte de la sub 1 leu, la poarta fermei, şi ajunge la peste 4 lei în magazine, rămâne o necunoscută.

Potrivit datelor Eurostat, din martie 2015, cele mai mici preţuri pentru laptele de vacă din Europa se găsesc în Letonia (22 de eurocenţi/litru) Estonia (25 de eurocenţi/litru), Ungaria (28 de eurocenţi/litru) şi România (29 de eurocenţi pe litru). Din moment ce laptele colectat de la fermierii români este unul dintre cele mai ieftine produse de acest tip din Europa, ar fi normal ca şi produsele lactate din magazine să fie la fel, ceea ce  nu se întâmplă.

„Preţurile fermierilor s-au ajustat cu 25% în ultimii ani, dar această reducere nu s-a simţit niciodată în preţul de la raft“, susţine Claudiu Frânc, preşedintele Federației Crescătorilor de Bovine din România.

Mihai Petcu, proprietarul fermei de vaci Agroindustrialei Pantelimon, susţine că produce lapte cu costuri mai mari decât vinde. „Laptele pleacă de la poarta fermei cu un preţ între 0,8 lei şi 1,3 lei, dar în hipermarketuri ajunge la un preţ de 4 lei sau chiar mai mult“, a completat Petcu. Fermierul Petcu din comuna Pantelimon, care livrează zilnic 3.500 de litri de lapte către marii procesatori din industrie, spune că este nevoit să vândă la un preţ mic pentru nu a rămâne cu laptele nedistribuit. El susţine că preţul de la raft nu poate fi scuzat de un TVA de 24%, mai ales că procesatorii au reuşit să reducă costurile pentru fabricarea fiecărui produs prin modernizarea fabricilor.

În opinia lui Ion Cioroianu, consilier în cadrul Asociaţiei Fermierilor din România, cei mai mari perdanţi în tot lanţul din piaţa lactatelor sunt producătorii, care nu sunt remuneraţi cu mai mult de 1,3 lei pentru un litru de lapte şi consumatorii, care sunt nevoiţi să „înghită“ toate scumpirile. Modul în care este stabilit preţul laptelui rămâne o necunoscută, având în vedere că sunt ţinute sub confidenţialitate contractele dintre producători şi procesatori sau contractele dintre procesatori şi retaileri. „Aţi văzut vreodată să se întâlnească cei trei jucători (n.red. – producător, procesator şi retailer) din piaţă la aceeaşi masă şi să spună direct preţul laptelui?“, a mai spus Petcu.

Cota de lapte înteţeşte concurenţa

Dacă în ultimul an cea mai mare problemă a fermierilor a fost faptul că preţul laptelui a ajuns să fie mai mic decât costul de producţie, de la 1 aprilie 2015, ridicarea cotelor de lapte aduce noi presiuni pentru producători prin creşterea competiţiei din partea importurilor. Aşadar, vom asista la invadarea magazinelor cu lactate din străinătate. Aceşti factori, cărora li se adaugă creşterea producţiei de lapte, vor aduce mai multe dificultăţi pentru fermieri. Anul trecut, cantitatea de lapte colectat de la fermier a crescut cu 13%, ajungând la 995.000 de tone, potrivit INS. Pe de altă parte, marii procesatori precum Danone, Friesland Campina, Albalact şi Hoch­land, nu văd în eliminarea cotelor de lapte o problemă, dimpotrivă, susţin că această măsură va aduce o creştere a competiţiei, ce va fi benefică pentru piaţă. În schimb, pentru procesatori, una dintre principalele probleme ale producției și colectării laptelui în România vine din modul în care fermele sunt organizate, în condițiile în care există fluctuații mari ale cantităților produse între sezonul de vară și cel de iarnă. O modalitate pentru ca laptele românesc să fie mai profitabil pentru producători ar fi asocierea. „O soluţie ar fi să-mi fac o mică fabrică în care să procesez laptele“, spune Petcu.

În acelaşi timp, şi Ministerul Agriculturii face un demers pentru a determina fermierii să se asocieze: dă un ajutor de minimis de 5.000 de euro pentru achiziţia de tancuri de răcire a laptelui, însă doar pentru asociaţii.