Miniștrii de finanțe adunați în Luxemburg încearcă să răspundă la una dintre cele mai dificile probleme ridicate de criza sistemului bancar european: cum să închidă băncile care s-au prăbușit fără să creeze panică sau să împovăreze contribuabilii.

„Suntem aici pentru o negociere foarte dură“, a declarat ministrul finanțelor din Suedia, Anders Borg, adăugând că o regulă general valabilă pentru toate țările din UE ar fi „periculoasă“.

Uniunea Europeană a cheltuit echivalentul a o treime din resursele sale financiare pe salvarea băncilor între 2008 și 2011, folosind banii contribuabililor, dar zbătându-se să frâneze criza și – în cazul Irlandei – aproape ducând țara la faliment.

Dar țările sunt împărțite în privința a cât de stricte ar trebui să fie noile reguli, cu unele îngrijorate că forțarea pierderilor către deponenți ar putea declanșa retrageri masive, în timp ce altele consideră că regulile trebuie făcute clare încă de la început.

Chiar dacă nu există un termen limită pentru a ajunge la o înțelegere, ezitările ar putea submina încrederea în abilitatea politicienilor europeni de a repara sistemul financiar, de a încuraja băncile să împrumute din nou și de a ajuta continentul să iasă din perioada de stagnare economică.

Un proiect de lege de 300 de pagini reprezintă baza discuțiilor. Acesta recomandă un pachet de hotărâri conform cărora, în primul rând, acționarii băncii își vor asuma pierderile, urmați de deținătorii de obligațiuni și în final deponenții cu economii de peste 100.000 de euro, în cazul prăbușirii unei instituții financiare.

Asta ar face din tratamentul dur aplicat deponenților din Cipru un răspuns permanent la viitoarele crize bancare. Țărilor Uniunii Europene li se va cere să urmeze aceste reguli când închid bănci.

Regulile care impun pierderile deponenților, fie că e vorba de persoane fizice bogate sau companii, ar putea fi făcute și mai stricte în interiorul zonei euro, în special pentru băncile care caută ajutor de la fondul de salvare al monedei unice.

SURSA: Reuters