Marius Marcu face parte din prima promotie de absolventi ai Universitatii Babes Bolyai din Cluj, specializati in relatii internationale. Desi au trecut aproape cinci ani de la terminarea studiilor, el crede ca nici unul dintre cei 55 de colegi nu a reusit sa faca o cariera in relatii internationale. Fiecare s-a orientat acolo unde a existat posibilitatea de a se angaja sau de a castiga un ban. Marius a ajuns sa lucreze ca broker. Dupa doi ani a plecat, la cerere, in armata, nadajduind ca intre timp lucrurile se vor mai indrepta pe piata de capital. La intoarcere a gasit usile inchise. Firma daduse faliment.
A inceput din nou sa-si caute de lucru, dar, timp de sase luni, nu a gasit nimic adecvat pregatirii lui. „Recunosc insa ca de-abia acum stiu cum se abordeaza stiintific piata muncii. In Bucuresti am invatat ca daca vrei un job bun trebuie sa lucrezi cu agentii de recrutare. Trebuie sa le stii pe toate si sa ramai in atentia lor, sa dai telefoane, mailuri, sa insisti.” Asa a ajuns Marius sa lucreze la Intel. „Ei cautau un post pentru care nu stiau bine de cine au nevoie. Comanda venise din strainatate. Agentia m-a chemat la preinterviu, fara sa-mi spuna despre ce firma este vorba, ci numai despre faptul ca angajeaza un specialist in informatica, pe termen limitat de sase luni. Cand am aflat ca este vorba de Intel, le-am spus ca sunt dispus sa lucrez si pentru doua saptamani, numai sa-mi apara in CV. Desigur, asta nu le-am declarat, dar am incercat sa-i conving ca eu sunt cel mai potrivit, si nu un inginer pentru ceea ce vor ei sa faca in Romania. Interviul s-a transformat intr-o munca de convingere pentru a ma trece si pe mine pe lista scurta. Voiam sa ajung fata in fata cu angajatorul de la Intel.”
Lucrurile nu au fost insa asa de simple. Marius Marcu nu a ajuns la Intel din prima incercare. Dupa ce a facut cunostinta de nenumarate ori cu… pragul de sus, a invatat „sa caute in mod stiintific” un loc de munca. Mai intai, a reusit sa se angajeze ca manager la o firma de IT. „Atunci am vazut ca o functie de conducere nu inseamna sa dai comenzi si sa stai pe spate. Trebuie sa iei decizii si sa-ti asumi responsabilitati.” La o varsta la care colegii sai inca mai urmau cursuri postuniversitare, Marius s-a vazut de cealalta parte a baricadei, ca angajator. In cateva luni a reusit sa puna pe picioare filiala din Cluj a firmei si sa atinga pragul de rentabilitate. A fost foarte greu, dar acum isi aduce aminte cu zambetul pe buze chiar si de momentul in care plafonul sediului, de a carui amenajare a trebuit sa se ocupe, s-a daramat peste capul lui, la propriu, exact in momentul in care s-a terminat instalarea neoanelor. A fost ca-n filme.

Inca o data, de la capat

Tot ca-n filme, dintr-o data, dupa ce urcase trepte bune in cariera, s-a trezit iarasi aruncat la pamant. „La vremea aceea eram orientat numai pe facutul banilor, chiar daca asta ar fi insemnat sa ajung sa lucrez la lopata. Voiam toti banii din lume. Credeam ca asta este reteta sa fii destept.” Un anunt dintr-un ziar l-a atras intr-o capcana despre care acum nu vrea sa-si mai aduca aminte, desi i s-a oferit un salariu generos, casa si masina. Nimerise in mijlocul mafiotilor. A fugit mancand pamantul dupa prima saptamana si nu s-a mai oprit decat la Bucuresti.
Venirea in Capitala a insemnat pentru Marius un alt inceput, dar si o noua viziune asupra lucrurilor. „Este cel mai bun loc din tara unde se pot face bani, afaceri, cariera. M-am simtit insa ca pe varful unei movile, unde as fi putut ajunge sa castig cel mult 3.000 de dolari si atat. Dupa experienta traita mai inainte, banii nu au mai fost un obiectiv. Schimbasem deja cinci joburi, cate unul pe an. Venise primavara si, ca intotdeauna, simteam cum ma apuca dorul sa fac altceva. Toti prietenii mei plecasera in strainatate, iar eu stateam pe baricade in Bucuresti.” Vazand cum lucreaza si unde lucreaza clientii sai mari de la Intel, Marius Marcu a luat hotararea de a-si pune la punct o strategie in cariera. A decis, cu orice pret, sa ajunga in America. Ideea i-a venit dupa ce a citit un articol in Capital, despre sansele pe care le deschide un program MBA tinerilor care se duc sa studieze acolo.
S-a dus tintit la Fundatia Barna pentru a incepe pregatirea. La primul test de evaluare pentru GMAT a luat numai 460 de puncte. „Am dat 30 de dolari ca
sa-mi spuna ca sunt prost! – recunoaste cu sinceritate Marius. Eu credeam ca sunt un pic mai bun.” Nici mai departe lucrurile nu au mers mai bine, pentru ca pregatirea dupa orele istovitoare de munca la serviciu nu se putea desfasura dupa cum credea. Oboseala isi spunea cuvantul. Dupa o luna scorul a urcat doar cu 50 de puncte, or el ar fi trebuit sa urce cu o suta. Desi nu-si propusese sa ajunga la vreo universitate din top, rezultatele l-au determinat sa abandoneze pregatirea la Fundatia Barna. Norocul a fost ca starea de deprimare l-a tinut numai un week-end. „Mi-am facut calculele si mi-am dat seama ca daca as economisi banii dati pe pregatire, as putea sa-mi cumpar o coaja de Dacie. Oricum, cu 1.500 de dolari economisiti nu puteam sa-mi fac planuri pe termen de cinci ani, asa cum imi propusesem sa-mi proiectez cariera.”
Asa ca s-a intors la Barna Educational Center si s-a pus serios cu burta pe carte. A reusit sa obtina la examenul GMAT un scor acceptabil: 610 puncte. Pentru a fi sigur ca va ajunge sa-si vada visul cu ochii – un MBA in America – s-a inscris in programul de consiliere oferit de AUAP (Programul de Admitere in Universitatile Americane). Consilierul desemnat l-a invatat tot ce trebuie sa faca, l-a ajutat sa se corecteze si i-a aratat cum sa-si puna in evidenta potentialul de lider. Marius spune ca si recomandarile primite de la Intel au atarnat mult in balanta cu care sunt cantariti candidatii la admiterea pentru MBA.
Dar de la instiintarea ca a fost acceptat la Thunderbird – American School of International Business pana la a ajunge efectiv acolo a fost drum lung. Marius Marcu a trebuit sa faca rost de 15.000 de dolari, bani fara care nici nu se putea pune in discutie acordarea vizei de intrare. A inceput sa caute cu disperare surse de finantare. A scris la tot felul de oameni bogati pentru a le cere sprijinul. I-a trimis o scrisoare pana si lui Adrian Paunescu. In final, l-au imprumutat cu bani oameni mai putin avuti, dar care au avut incredere in el. „scoala dureaza un an, dar viza am primit-o pe doi ani, asa ca am dreptul legal sa lucrez in America un an de zile. As mai putea sa intrerup MBA-ul, timp de sase luni, pentru a lucra si economisi niste bani.” Marius are in minte tot felul de variante pentru a depasi si aceasta incercare. La 26 de ani viata il asteapta cu bratele deschise, iar el a prins curajul de a se lasa purtat spre noi orizonturi.

Carte de vizita

Data nasterii: 30 mai 1974, la Cluj -Napoca
Studii: Universitatea Babes Bolyai, Facultatea de stiinte Economice, promotia 1997
Experienta profesionala:
1996-97: Trader, SVM Strim SA Cluj-Napoca
1997-98: Trader, SVM Startinvest SNI SA
1999: Document Assistant Manager, Cambric CO Romania SA
1999: Branch Manager, Eta 2U computer, Cluj-Napoca
2000: Large Accounts Representative, Romania Data Systems
2001 – 2002: Channel Representative for Northern Romania, Intel Corporation