Câteva din ipotezele pe care a fost costruit bugetul aflat în dezbatere la parlament par rupte de realitate: scăderea şomajului, creşterea consumului populaţiei şi încasări mai mari din impozite. Cheltuielile sociale cresc, în detrimentul celor pentru infrastructură. Primele sunt necesare pentru voturi, cele din urmă pentru dezvotarea sectorului din care vin contribuabilii. Citiţi mai multe despre cum se împart banii de la buget.

1. Şomaj în scădere

Pentru 2010, guvernul estimează doar 645.000 de şomeri, faţă de 710.000 la finele anului trecut. Iar rata şomajului ar trebui să scadă de la 7,8%, la 7,3%. Nu se spune nimic despre factorii care ar trebui să determine apariţia – din pălărie – a peste 100.000 de locuri de muncă (dacă luăm în calcul şi cei 80.000 de bugetari care ar trebui să fie concediaţi). Prognoza este foarte departe şi de estimările FMI, care prevedea, în prima evaluare a acordului stand-by, că numărul şomerilor va creşte cu 300.000 în 2010, depăşind pragul de un milion.

2. Creşterea consumului

Guvernul şi-a fundamentat bugetul mizând pe o creştere economică de 1,3%, alimentată în special de consumul populaţiei care ar trebui să se majoreze cu 3%. Guvernul mizează pe o inversare spectaculoasă de situaţie, în condiţiile în care, până în septembrie, consumul final al gospodăriile înregistrase o scădere anuală de peste 12% (în volum), potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică.

Direct legate de consumul final, încasările din TVA ar trebui să se majoreze cu 0,41%.

3. Majorarea salariilor

Pentru salariul mediu brut este prevăzută o majorare de 8,4% faţă de nivelul din bugetul pe 2009, până la 1.836 lei pe lună. Indiferent dacă această creştere se va materializa sau nu, valoarea punctului de pensie va creşte proporţional cu prognoza privind salariul mediu. Nivelul câştigurilor salariale prognozat pentru 2010 este mai mic însă decât salariul mediu brut înregistat în octombrie (cea mai recentă statistică), de 1.881 lei.

4. Venituri din impozite sub semnul întrebării

Proiectul legii bugetului prevede şi încasări din impozite care, teoretic, ar trebui să nu mai existe în 2010. Este vorba de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor – de unde statul vrea să tragă 400 de milioane de lei şi de impozitul pe salarii care ar trebui să aducă 10 milioane de lei.

În cazul microîntreprinderilor, din 2010 ar trebui să dispară opţiunea pe care acestea o aveau, de a plăti, în loc de impozit pe profit, o cotă de 3% din venituri. Directivele europene intrezic existenţa altor impozite pe vânzări în afara TVA, iar, la momentul aderării, România a obţinut o derogare pe 3 ani. Oficialii ministerului Finanţelor au anunţat că ar dori să prelungească regimul, însă, până acum, nu a fost adoptat niciun act normativ în acest sens, iar Codul Fiscal nu prevede o cotă de impozitare a microîntreprinderilor pentru 2010.

În cazul impozitului pe salarii, este vorba nu de impozitul pe venit, ci de cel în vigoare pe vremea PSD, când exista cota progresivă. În anii trecuţi, statul a recuperat o parte din impozitele restate de dinainte de 2005, trecându-le în execuţia bugetară şi în buget sub numele din impozite pe salarii. În 2010 au trecut cei cinci ani- termen de prescripţie al obligaţiilor bugetare.

Reprezentanţii ministerul de Finanţe n-a răspuns până acum la solicitarea formulată de capital.ro privind baza legală pe care au fost fundamentate încasările de la microîntreprinderi şi cele din impozitul pe salarii, însă vom posta opinia instituţiei imediat ce va fi disponibilă.

5. De 30 de ori mai multe proiecte?

În bugetul ministerului Transporturilor este prevăzută o creştere spectaculoasă a gradului de absorţie a fondurilor europene. Sunt prevăzute credite de angajament de 23,4 miliarde de lei pentru 2010, aferete proiectlor cu finanţare europeană, în condiţiile în care, în 2009, au fost utilizate credite de angajament de doar 880 de milioane de lei. Rezultă deci o creştere de 26 de ori a valorii investiţiilor demarate. Pentru 2011, volumul creditelor de angajament este scadă la 4,46 miliarde de lei.

Potrivit legii finanţelor publice (500/2002), creditele de angajament reprezintă limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate în cursul unui an. Creditele de angajament se aplică în cazul proiectelor mari de investiţii, care sunt executate pe parcursul mai multor ani.