În frunte cu Japonia și SUA, care au obligații scadente de 3.000 miliarde dolari, respectiv 2.800 miliarde dolari, sumele pe care trebuie să le plătească la scadenţă ţările din G7 și ţările din BRIC (Brazilia, Rusia, India și China) sunt în creştere faţă de nivelul de 7.400 miliarde dolari înregistrat anul trecut, potrivit datelor analizate de Bloomberg.
Randamentele pentru obligațiunile pe 10 ani vor fi mai mari la finalul anului pentru șapte din aceste țări, arată previziunile.
Investitorii vor cere compensații mai mari pentru a împrumuta țările care se luptă pentru a finanța creșterea poverii datoriei pe fondul încetinirii economiei globale, arată sondajele. Fondul Monetar Internațional (FMI) și-a redus la 4% prognoza de creștere anul acesta, față de estimarea inițială de 4,5%, pe fondul extinderii crizei datoriilor din Europa, a dificultăților Statelor Unite de a-și reduce deficitul bugetar ce depășește 1.000 miliarde de dolari și a răcirii pieței imobiliare din China.
“Mărimea ofertei va fi un motiv de îngrijorare. Mai degrabă decât la începutul anului, aceasta va deveni o problemă la jumătatea anului, când vom vedea că încetinirea economiei globale va avea cel mai mare impact”, spune un administrator din domeniul financiar din Glasgow.
Competiție pentru cumpărători
Suma necesară pentru refinanțare crește la peste 8 trilioane de dolari, când includem și plata dobânzilor. Venind după un an în care agenția de evaluare Standard & Poor’s a tăiat ratingul Statelor Unite și a anunțat că a pus sub observație 15 țări din Europa pentru posibile retrogradări, competiția pentru cumpărătorii de bonduri se încinge.
În timp ce cele mai îndatorate guverne au avut probleme relativ mici pentru a-și finanța datoria, indexul Bank of America Merrill Lynch pentru obligații suverane crescând cu 6,1% anul trecut, cel mai mult din 2008, anul acesta lucrurile s-ar putea schimba.
Italia a vîndut la ultima licitație, din 29 decembrie, obligațiuni de 7 miliarde de euro pentru finanțarea obligațiilor sale, mai puțin decât nivelul țintă de 8,5 miliarde de euro. Cu o economie cufundată în a patra recesiune din 2001 încoace, guvernul primului ministru Mario Monti trebuie să refinanțeze circa 428 miliarde euro reprezentând bonduri care ajung la scadență în acest an și alte 70 miliarde în contul dobânzilor, arată datele Bloomberg.
O combinație nefericită
“Cumpărătorii pentru datoriile de la perifieria zonei euro sunt evident în scădere în timp ce oferta de obligațiuni care vine pe piață este în creștere, ceea ce nu este o combinație bună”, spune un manager de fond din Londra.
Cei mai mari doi datornici, Japonia și SUA, au avut probleme destul de mici pentru a atrage cererea.
Japonia beneficiază de excendentul pe care îl are la nivelul contului curent, care în cea mai mare parte e determinat de balanța comercială, ceea ce înseamnă că țara nu are întradevăr nevoie de investitori străini pentru a-și finanța deficitul bugetar. Totodată, SUA beneficiază de pe urma rolului dolarului ca prima monedă de rezervă la nivel mondial.
Randamentul bondurilor japoneze pe 10 ani se situează sub 1%, fiind al doilea cel mai mic din lume, după Elveția, chiar dacă datoria s-a este de circa două ori mai mare decât economia.
Statele Unite au atras 3,04 dolari pentru fiecare dolar din suma de 2.135 miliarde dolari vândută anul trecut sub formă de titluri de trezorerie și bonduri, cel mai mult din 1992 de când se țin statisticile. SUA au înregistrat cea mai bun raport între cerere și ofertă, de 9,07, atrăgând 30 miliarde de dolari pe patru săptămâni la licitația din 20 decembrie, chiar dacă pentru acestea dobânda plătită cumpărătorilor a fost zero.