Principalul responsabil de creştere este Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS), crede Radu Comşa, managing partner Mindrating, prezent în cadrul Formului Industriei Farmaceutice din România. FNUASS a ajuns anul acesta la suma de 19 miliarde de lei, cu 1,3 miliarde mai mult decât anul trecut. 
El a făcut referire şi la termenele de plată. Astfel, în urma aprobării directivei, statele europene vor fi obligate să raporteze anual către CE felul în care respecta termenele, modalitatea de stabilire a preţului şi de includere în sistemul de asigurări de sănătate.

"Vom vedea care este termenul de implementare a noii directive. Sper ca implementarea noii liste de medicamente compensate şi gratuite să se realizeze înaintea directivei, pentru că este o urgenţă majoră", a menţionat Cristian Buşoi, europarlamentar.

"Termenele de plată la medicamentele compensate au ajuns la 10 luni de la depunerea facturilor şi 11 luni de la consumul propriu-zis. La medicamentele din programele naţionale de sănătate, plata se face la 7 luni de la depunerea facturilor şi 8 luni de la consumul propriu-zis, iar la spitale întârzierile la plată sunt de 1-2 luni. Potrivit acordului cu Fondul Monetar Internaţional, România nu trebuie să înregistreze arierate la plăţile FNUASS. Mai mult decât atât, pe lângă taxa clawback, în acest an, aportul subvenţiilor de la bugetul de stat sau de la Ministerul Sănătăţii urcă la 5,5 miliarde de lei, o valoare fără precedent comparativ cu 2010 – 4 miliarde", a precizat Radu Comşa.
În ciuda creşterii cheltuielilor. România rămâne "cenuşăreasa" Europei la capitolul finanţării sănătăţii. Un studiu EFOR din 2012 arată că în România, finanțarea cheltuielilor de sănătatea este realizată în principal de sectorul public și suplimentar de sectorul privat. Și în România, balanța este înclinată într-o proporție covârșitoare către sectorul public, cu 79% în 2009. La nivelul celorlalte țări din Uniunea Europeană, participarea sectorului privat se situează la un nivel ceva mai ridicat, respectiv 27%.
În acest context, creșterea finanțării cheltuielilor de sănătate din resurse private apare ca o normalitate și o soluție viabilă pentru rezolvarea (parțială) a problemelor structurale existente, arată studiul.