Cele două Românii și oamenii din ele, o prăpastie gravă și adâncă

De fiecare dată când se realizează un studiu la nivel național, se remarcă o prăpastie gravă și adâncă în ceea ce reprezintă socio-demograficul din țara noastră. Sunt cele doua Românii: una globalizată, ultra-tehnologizată, care platește cu cardul și le cere indicații asistenților artificiali de tip Siri sau Alexa și o Românie încremenită în timp, care stă la cozi, se împrumută sa plătească pentru traiul zilnic și nu are nici timpul, nici educația de a-și verifica starea de sănătate.

Marius Luican, CEO Reveal Marketing Research, vine cu o analiză asupra celor două aspecte.

 

„De 12 ani, conduc o companie de cercetări de piață și încă îmi face plăcere să mă uit pe fiecare serie de rezultate. Statistic vorbind, sunt semnificative la nivel național. Eu și echipa Reveal Marketing Research încă suntem motivați de OAMENI. Dincolo de numere, eu încă văd oameni. Persoane reale, cu familii, bucurii, necazuri, credință, dezamăgiri, împliniri, sau vise. Adevărata provocare a acestei meserii este să nu te limitezi niciodată la numere sau procente, ci să gândești în povești și soluții.

Însă, de fiecare dată când avem un studiu la nivel național, nu pot să nu remarc o prăpastie gravă și adâncă. Sunt cele două Românii.

Cum arată cele două Românii?

Una este cea globalizată, ultra-tehnologizată, care plătește cu cardul și le cere indicații asistenților artificiali de tip Siri sau Alexa. Cealaltă este încremenită în timp, stă la cozi, se împrumută să plătească pentru traiul zilnic și nu are nici timpul, nici educația de a-și verifica starea de sănătate.

Una din aceste Românii este profund balcanică în valori, cealaltă a aderat deja la idealuri europene. În timp ce prima se mândrește cu auto-consumul de produse de calitate îndoielnică, produse „pe genunchi”, dar investite cu valoare sentimentală, cealaltă este preocupată de aliniere la norme de sănătate și siguranță.

În una din cele două Românii, oamenii nu au grupuri sanitare în case și consumă sub un tub de pastă de dinți pe an, în timp ce în cealaltă locuitorii au periuțe de dinți electrice și își verifică regulat semnele vitale și consumul de calorii pe device-uri smart.

În România ultra-modernă se vorbește de ”shared-economy”, tinerii nu mai dețin o mașină, ci închiriază o trotinetă electrică, nu mai merg la hotel, ci aleg un AirBnB la distanță de 6-7 ore cu avionul. În cealaltă Românie, oamenii așteaptă tichetele de vacanță de la stat și unii nu au ieșit niciodată din comuna lor decât să meargă ”la oraș” să plătească niște dări.

Unul din puținele puncte comune este accesul la internet și la telefonie mobilă, o situație des întâlnită în țările din lumea a treia. Chiar dacă beneficiază de aceleași oportunități, locuitorii celor două Românii le folosesc diferit: unii consumă divertisment ieftin, în timp ce alții lucrează pentru companii străine.

Ce înseamnă toate acestea?

Ca marketer este ușor, instruim clienții să creeze campanii diferite, gândite separat pentru fiecare dintre aceste segmente. Mergem până la motivațiile și fricile fiecărui grup și aducem ”pansamentul” potrivit.

Ca om care coordonează o echipă de sociologi și statisticieni, mă întreb dacă vom ajunge vreodată la o convergență, dacă va apărea o clasă de mijloc reală, care să facă ușor trecerea dintre cele două.

Ca părinte și ca om, este apăsător. Ne creștem copiii în una dintre aceste Românii, dar trebuie să le explicăm de ce există și cealaltă.

La aniversarea centenarului s-a făcut o singură festivitate, deși fragmentarea din țară este atât de mare, încât fiecare dintre Româniile descrise merita propria sărbătoare. Românii și cei care îi conduc se preocupă de teme naționaliste, de amenințări închipuite și dedică prea puțin timp și energie acoperirii prăpastiei dintre cele două Românii.

Revenind la observațiile lui Vulcănescu, acolo diviziunea era clară: rural-urban. Astăzi, ruralul nu mai este un spațiu cu valori, credințe și obiceiuri proprii, a devenit o extensie și o caricatură a urbanului, fără a avea acces la aceleași resurse.  Nici urbanul nu este omogen, studiile la nivel național arătând de fiecare dată discrepanțe majore între urbanul mic/mediu și marile orașe.

Acum am pierdut și aceste coordonate, pentru că mijloacele de comunicație moderne dau falsa impresie că ruralul s-a apropiat de urban și că ar fi omogene. În realitate, principala preocupare ar trebui să fie: cum să aducă în Europa și acea Românie care a rămas la început de epocă a industrializării”, se arată în arată în analiza lui Marius Luican.