Avionul Lockheed SR-71, dezvoltat în secret în anii 50, era capabil să se înalțe până la marginea spațiului și era mai rapid decât o rachetă. Până în ziua de astăzi el deține recorduri pentru cea mai mare altitudine pentru un zbor orizontal și cea mai mare viteză atinsă de o aeronavă non-rachetă, scrie NationalInterest.

Blackbird a fost pensionat în 1990, chiar înainte de destrămarea Uniunii Sovietice. Dar, apoi, trei dintre avioane au fost reactivate de Forțele Aeriene, la insistența Congresului, pentru o scurtă perioadă, între 1995 și 1998. Între timp, NASA a condus misiuni de cercetare cu aeronava până în 1999. În cele din urmă, Blackbird a fost retras fără un înlocuitor adevărat. Care a fost motivul?

În timp ce SR-71 oferea performanțe de neegalat, costurile sale de funcționare au fost cele care au condamnat Blackbird la pensionarea anticipată. Mai mult, Forțele Aeriene ale SUA aveau îndoieli cu privire la supraviețuirea aeronavei în fața unei noi generații de apărători și interceptori sovietici precum SA-10 Grumble și MiG-31 Foxhounds. De fapt, Forțele Aeriene au rezistat activ încercărilor Congresului de a reînvia programul în anii ’90 din cauza acestor motive.

Factorul cost este cel mai semnificativ pentru Forțele Aeriene, deoarece limitează cheltuielile în alte zone. Secretarul Forței Aeriene al Administrației Reagan, Edward C. Aldridge Jr., a estimat că banii folosiți pentru operarea flotei SR-71 ar putea opera și menține zeci de avioane tactice.

După unele calcule, SR-71 a costat până la 200.000 dolari pe oră pentru a opera. O parte din acest cost a provenit din faptul că era o mică flotă specializată. Datorită numărului redus de avioane construite, doar 32, și a designului său unic, SR-71 devenise un adevărat lux. De asemenea, necesita un tren logistic specializat – în special pentru combustibilul său exotic – care costa nu mai puțin 18.000 de dolari pe oră în 1989.

Pe măsură ce bugetele Forțelor Aeriene au scăzut spre sfârșitul Războiului Rece, serviciul nu a mai putut justifica păstrarea costisitorului SR-71 în inventar. Mai ales când au început să apară noi amenințări. Serviciul se aștepta ca o combinație de sateliți și alte mijloace tehnice să înlocuiască venerabilul avion.

Un astfel de sistem a fost drona de recunoaștere fără pilot Lockheed Martin RQ-3 DarkStar, care a fost anulată în 1999. Dar, în timp ce RQ-3 în sine a fost anulat, Forțele Aeriene au continuat să dezvolte în secret o capacitate de recunoaștere a spațiului aerian de nivel 3, care a dus la în Lockheed Martin RQ-170 Sentinel și la avionul fără pilot Northrop Grumman RQ-180.