Legile economice spun că trebuie să cucerești teritorii dacă vrei să nu se prăbușească propriul sistem economic și trupele au trecut la ocuparea țărilor vecine, mai mari sau mai mici. Armatele țarilor au tot fluturat steagurile în numele credinței până când au format cel mai vast imperiu unitar din istoria omenirii. S-a intrat în Primul Război Mondial cu noi planuri de anexiuni, dar colosul militar s-a prăbușit în flăcările unui conflict civil deosebit de sângeros.

A rezultat un nou centru de putere la Moscova și regimul comunist susținea cu tărie că va aduce fericirea maselor prin eliminarea exploatării omului de către om. Teoria este frumoasă, dar practica omoară cumplit de mult în Rusia. S-a trecut la o nouă dezvoltare a forțelor armate pentru un obiectiv măreț: cucerirea întregului Pământ. Revoluția mondială a însemnat sacrificarea tuturor resurselor pentru atingerea unui obiectiv politic afirmat de cea mai avansată ideologie politică.

Anul 1927 a fost marcat de începerea industrializării forțate pentru depășirea potențialului lumii capitaliste, dar dezvoltarea economică nu avea ceva în comun cu fericirea locuitorilor. Industria de armament a început să înghită cele mai multe și mai bune resurse ale imperiului clădit pe baze politice.

Al Doilea Război Mondial și invazia germană au justificat pentru teoreticieni necesitatea înarmării, prezentată de către aparatul de propagandă drept utilă pentru apărarea granițelor. Oamenii au acceptat toate fanteziile conducătorilor de la Moscova de frica poliției politice, cea care a umplut lagărele cu deținuți și subsolul țării cu munți de cadavre. Comunismul însemna un permanent război al unui centru de putere cu popoarele cucerite și supuse experimentelor de tot felul în uriașul lagăr socialist.

Economia militarizată nu este eficientă și nu contează dacă este planificată de mari experți după calcule minuțioase. Iosif Stalin a considerat că este necesară integrarea completă a poporului coreean în lumea socialistă și a declanșat în 1950 un devastator război în mica peninsulă din Extremul Orient. Tancurile T-34 dotate cu tunuri de calibrul 85 mm au spulberat apărarea inamicilor slab dotați și nici forțele americane n-au putut face față.

Părea să fie o nouă victorie măreață pentru centrul de putere de la Moscova, dar SUA a decis să realizeze un zid în fața ofensivei comuniste. Conflictul a devenit un adevărat cancer ce înghițea oameni și mașini de luptă. Uniunea Sovietică a trebuit să trimită de la ac la avioane cu reacție aliatului coreean și economia zdruncinată de război a făcut cu greu față colosului american.

Era și normal să fie costuri imense din moment ce numai la capitolul avioane au fost expediate 626 de aparate, inclusiv temutele MiG-15. Moartea lui Stalin în martie 1953 a dus la încetarea ostilităților, dar partea comunistă a rămas cu arma la picior în așteptarea momentului prielnic și munți de arme au ajuns în regiunea fierbinte.

Moscova n-a învățat ceva din lecția primită și a persistat în greșeală. Și-a mai tras sufletul, dar tot căuta o nouă regiune pentru cucerire în numele comunismului. A fost găsit Vietnamul și forțele americane au fost atrase într-un conflict de uzură. Iar au pornit vapoare și trenuri cu tot ce dorea conducerea de la Hanoi pentru susținerea trupelor copleșite de superioritatea tehnică a americanilor.

Au sosit 340 de avioane în perioada 1965 – 1972 și întreaga economie sovietică s-a resimțit din cauză că aparatele MiG-21 erau mult mai avansate din punct de vedere tehnic și costurile de producție și de livrare au sporit.

Un ultim experiment de cucerire a fost în Afghanistan și a durat nouă ani. Trupele sovietice au fost implicate direct și masiv împotriva unor rebeli ce nu înțelegeau ideologia adusă de străinii atei, un fel de diavoli înarmați cu tehnică grea din belșug. Mașinile concepute pentru a sparge fronturi puternic organizate n-au dat rezultate în terenul accidentat și împotriva unor grupări mobile și puțin numeroase.

Puricii nu pot fi striviți cu barosul. A fost necesară trimiterea de avioane, elicoptere și trupe antrenate special pentru luptele de gherilă. Forțele sovietice au fost lovite cu tot ce se putea și cele mai eficiente au început să fie rachetele trimise de către americani. Au fost distruse 451 de aparate de zbor, o avere pentru orice țară.

Mai mult. Rebelii au lovit coloanele de aprovizionare și peste 11.000 de camioane de toate tipurile au fost distruse. Uniunea Sovietică a trebuit să-și retragă trupele măcinate dintr-o regiune de unde economia nu câștiga ceva. Dimpotrivă. Interesant este că au pus umărul la înfrângerea invadatorilor și comuniștii chinezi.

Experimentele făcute în numele revoluției mondiale au fost deosebit de costisitoare și au dus la prăbușirea lumii comuniste în anul 1991. Totuși, centrul de putere de la Moscova a continuat politicile de cucerire până în prezent. Pofta de sânge și nimicire a rămas în capul fiecărui conducător și nu mai contează studiile sau rațiunea.