In perioada aprilie – iunie 1999, in plina glorie a FNI, CEC a mizat cu larghete si incredere pe certificatele de investitor. Sunt vremuri pe care acum CEC ar vrea sa le uite. Totusi, plasamentele in fonduri de investitii erau, in momentul respectiv, la mare cinste.
Pe data de 19 aprilie 1999, CEC cumpara de la FNI 1.280.000 de unitati de fond, in valoare totala de 40 miliarde lei. Tranzactia a fost mai mult decat profitabila, rascumpararea certificatelor facandu-se la pretul de 77,3 miliarde lei. In conturile CEC au intrat astfel, in plus, 37,3 miliarde lei. In aceeasi zi, CEC a cumparat si 828.843 de unitati de fond la FNA. Costul operatiunii a fost de 10 miliarde lei. Castigul CEC, la rascumparare, 9,1 miliarde lei.
Betia miliardelor intuneca ratiunea
Apetitul institutiei, conduse la acea vreme de presedintele Camenco Petrovici, pentru plasamente riscante a inceput sa creasca. La 8 iulie 1999, CEC baga 50 miliarde de lei in achizitionarea a 1.186.520 unitati de fond. FNI ii plateste la rascumparare 80,3 miliarde lei, cu peste 30 miliarde lei mai mult decat investise. In cursul aceleiasi luni are loc o noua tranzactie. De data aceasta, CEC plaseaza banii deponentilor in 4.615.740 unitati de fond si plateste 199,9 miliarde lei.
Speculatie fatala. De rascumparat mai rascumpara doar o parte, venitul realizat fiind de 24,7 miliarde lei. In final, cu tot cu dobanzile penalizatoare, paguba a fost de 251,8 miliarde lei. Bani pe care CEC ii revendica azi de la FNI si Sov Invest, in calitatea sa de creditor-investitor, cerand in paralel sa pastreze sumele primite cu titlu de prime de asigurare.