Pe 4 și 5 august, autoritățile americane au pornit campania împotriva lui Kolomoiski. În paralel cu presiunea politică, aceste inițiative ale autorităților americane sunt o recunoaștere a faptului că măsurile internaționale sunt necesare pentru a reduce fluxul masiv de fonduri ilicite transferate din națiuni sărace și corupte în posesia unor personaje dubioase aflate în spatele unor companii anonime din state democratice.

În ancheta de la începutul lunii au fost implicați Kolomoiski și partenerul său de afaceri din Ucraina, Ghenadi Boholiubov.Cei doi sunt acuzați că au mutat aproximativ 10 miliarde de dolari, în afara țării, prin cea mai mare bancă din Ucraina, PrivatBank din Ucraina, pe care cei doi au deținut-o până în 2016.

Potrivit Ministerului american al Justiției, Kolomoiski și asociatul său Ghenadi Boholiubov ar fi „furat miliarde de dolari” din banca PrivatBank pe care o aveau în Ucraina, prin împrumuturi frauduloase după care ar fi spălat banii în Statele Unite, cu ajutorul a doi parteneri americani. Banii ar fi fost folosiți de Kolomoiski și partenerii americani pentru a cumpăra o serie de firme comerciale precum și mai multe fabrici de oțel și aliaje, în Statele Unite.
Guvernul de la Kiev a descoperit o gaură echivalentă cu 5,6 mld. dolari în balanţa de active şi pasive a băncii cauzată de finanţări către acţionari şi creată în decursul a zece ani.

Privatbank a fost naționalizată în decembrie 2016 și recapitalizată.

Acum, sub proprietatea statului, noul management al PrivatBank a luat urma banilor și a demarat procedurile legale în mai multe jurisdicții, pentru a recupera sumele respective. Iar la 5 august, FBI a făcut descinderi la sediile a două companii care-i aparțin omului de afaceri ucrainean, companiile Cleveland și Miami.

Autoritățile au trecut apoi la punerea sub sechestru a mai multor proprietăți ale omului de afaceri ucrainean.

Kolomoiski neagă

Alături de partenerul său, oligarhul ucrainean a contestat în justiție și a căutat, de asemenea, să recupereze dreptul de proprietate asupra PrivatBank, sau cel puțin să primească o compensație pentru naționalizarea din 2016. Dar, partenerii internaționali ai țării, inclusiv Fondul Monetar Internațional, au amenințat regimurile succesive de la Kiev că nu vor împrumuta bani Ucrainei dacă Kolomoiski își va primi banca înapoi.

Această poziție fără compromisuri a FMI ar fi fost esențială pentru a împinge pe președintele ucrainean Volodymir Zelenski și parlamentul ucrainean să adopte o legislație, în primăvara anului 2020, care să protejeze reforma sectorului bancar din țară și să împiedice în mod specific restituirea activelor naționale către foștii proprietari.

Între timp, într-un proces intentat în Cipru împotriva foștilor proprietarilor ai băncii, actuala conducere a PrivatBank solicită o compensație de 5,5 miliarde dolari pentru schemele frauduloase care ar fi avut loc între 2013 și 2016.

În SUA și Marea Britanie, cazul PrivatBank este văzut de mulți drept o dovadă suplimentară a necesității interzicerii companiilor anonime.

Scandalul financiar internațional aflat în derulare după naționalizarea PrivatBank continuă să sublinieze nevoia Ucrainei de a încerca să caute rezolvare pe căi legale. Pe 13 august, o ședință de judecată pentru a aproba comunicarea unei somații către Kolomoiski de la o instanță din Tel Aviv a fost zădărnicită după ce judecătorul ucrainean a anulat ședința, fără explicații.

„În ajunul audierii, avocatul lui Kolomoiski a venit la judecător, a vorbit scurt cu el și a plecat. Drept urmare, întâlnirea nu a avut loc, iar avocatul lui Kolomoiski s-a făcut nevăzut”, a declarat o sursă din Ministerul Finanțelor.

Americanii însă, spre deosebire de autoritățile ucrainene, nu sunt dispuși să închidă ochii și să-l facă scăpat pe omul de afaceri ucrainean. Evoluțiile recente din SUA sugerează că Kolomoiski poate fi tras la răspundere pentru corupție, în ciuda aparentei impunități de care se bucură în continuare în Ucraina.

Orice condamnare a sa ar avea implicații globale. Mulți ar vedea-o drept o lovitură împotriva abuzurilor financiare internaționale pe care le generează corupția în țări în curs de dezvoltare, o corupție pe care însă o importă de la unele dintre cele mai bogate națiuni de pe planetă.