La un deceniu de la criza euro, Philippe Ledent de la ING, amintindu-și de afirmația investitorului miliardar Warren Buffett, potrivit căreia „abia când valul se stinge, se va descoperi cine a înotat gol”, a analizat posibilitățile unei noi crize a datoriilor în Zona Euro, încercând să descopere țările care „înoată goale”.

În perioada 2009-2012, trei factori au dus la creșterea vertiginoasă a costurilor de împrumut: capacitatea inegală a țărilor de a se redresa după criza financiară, evoluțiile în ceea ce privește competitivitatea care devenise nesustenabilă în cadrul unei uniuni monetare și înrăutățirea gravă a finanțelor publice în unele țări.

Astăzi, concluzia lui este însă că nicio țară nu se află într-o situație foarte proastă. De fapt, performanța economică și nivelurile de competitivitate mențin unitatea zonei euro, mai degrabă decât să acționeze ca o forță centrifugă.

Evoluția ratelor dobânzilor va juca de asemenea un rol în menținerea unității zonei euro

Pe de altă parte, este de necontestat că unele țări prezintă anumite riscuri în ceea ce privește finanțele publice și de aceea este nevoie de continuarea redresării, cu atenție la îmbunătățirea finanțelor publice în țările expuse la risc, a informat oikonomikos tachydromos.

De altfel, și evoluția ratelor dobânzilor va juca de asemenea un rol în menținerea unității zonei euro. În special în cazurile Spaniei, Italiei și Greciei, este important ca spread-urile obligațiunilor să nu înrăutățească situația prin creșterea poverii ratei dobânzii asupra acestor țări, se arată în analiza ING.

Pericolul inflaționist rămâne omniprezent

În ceea ce privește România, la sfârșitul lunii iunie, a fost lansat un avertisment categoric. Semnalul a fost clar și spunea că pericolul inflaționist rămâne omniprezent. Potrivit unei analize Allianz Trade, s-a spus, la acel moment, că inflația din zona euro va ajunge la 7.0% în 2022 și 3.0% în 2023. BCE nu va putea să facă față în contextul unei creșteri de 220 bp a ratei de politică monetară în următoarele 12 luni.

Analiza a arătat că, în 2023, eforturile de normalizare impuse de Banca Centrală Europeană se vor risipi din ce în ce mai mult înainte ca rata efectivă a politicii monetare să atingă un nivel neutru. Pe lângă creșterile cauzate de prețurile la energie, a blocajelor în lanțul de aprovizionare și a incertitudinii geopolitice, riscurile tot mai mari de fragmentare a zonei euro vor afecta planurile de normalizare ale BCE. Având în vedere că Rezerva Federală își va tempera ambițiile de creștere în 2023, va deveni mai greu pentru BCE să se opună tendințelor și să-și continue calea de normalizare. Prin urmare, se conturează două majorări ale ratelor pentru 2023, ambele fiind preconizate în prima jumătate a anului.