România a fost prinsă în ofsaid la capitolul investiţii de mediu în termocentrale. Uniunea Europeană se aşteaptă acum să i se ceară şi un răgaz suplimentar, şi finanţare.
Dezinteresul directorilor de societăţi de stat şi al funcţionarilor din ministere produce pagube României. O serie de investiţii în termocentrale aveau termen de finalizare pe 31 decembrie 2008. În unele cazuri, lucrările nici n-au fost contractate. Pentru încălcarea prevederilor din directivele europene, Comisia Europeană poate deschide o nouă procedură de infringement împotriva României. Autorităţile spun că principala problemă a fost lipsa finanţării. Însă contractarea unor credite în această perioadă înseamnă costuri mai mari cu dobânzile, faţă de cele de acum doi-trei ani, care ar fi fost obţinute dacă s-ar fi respectat calendarul convenit cu UE.
Cea mai mare termocentrală din rândul celor cu investiţii restante este Mintia Deva, al doilea mare producător de electricitate din România, după Nuclearelectrica, cu o cotă de piaţă de 6,1%. În tratatul de aderare scrie negru pe alb că investiţiile în instalaţii de desulfurare la Mintia trebuiau realizate până la 31 decembrie 2008. Stadiul actual: se lucrează la documentaţia necesară licitaţiei. Un termen realist de finalizare a investiţiei este de opt ani, potrivit hotărârii de guvern prin care se aprobă indicatorii tehnico-economici ai proiectului în cauză. Suma bugetată în 2006, aprobată doi ani mai târziu, pentru instalaţiile de desulfurare de la Mintia era de 148 milioane de euro. Reprezentanţii Electrocentrale Deva, compania care administrează Mintia, spun că vor renegocia acordul de mediu cu Agenţia de Mediu. În caz că negocierile eşuează, agenţia poate dispune suspendarea activităţii termocentralei, fapt care va afecta sistemul energetic naţional, dar şi alimentarea cu căldură a locuitorilor Devei.
Un precedent există deja: în mai 2007, inspectorii agenţiei de mediu au dispus suspendarea temporară a activităţii la rafinăria Arpechim, pentru nerealizarea la timp a investiţiilor în modernizarea rezervoarelor.
La termocentrala de la Paroşeni trebuie realizate investiţii până în 2010, iar planurile sunt întârziate din cauză că trebuie împrumutate sume mari, pentru care este nevoie de garanţii de la stat. La fel şi la complexul energetic de la Turceni; Ionel Manţog, directorul general al complexului, a declarat recent că investiţiile de mediu sunt întârziate cu un an-doi.
Ministerul Economiei nu ne-a furnizat un răspuns privind modul în care sunt respectate angajamentele de mediu. Ministrul de resort, Adriean Videanu, a recunoscut însă, într-o discuţie informală cu ziariştii, că la acest capitol „abia se caută finanţare pentru investiţii care trebuiau făcute «ieri»“.
Videanu a declarat în acel moment că soluţia este solicitarea unei noi amânări de la Comisia Europeană pentru implementarea directivelor antipoluare.
Până în prezent, nici măcar cererea de amânare n-a fost trimisă la Bruxelles. Este puţin probabil ca oficialii UE să fie înţelegători, atâta vreme cât România nu dovedeşte că a făcut un minim efort – organizarea unei licitaţii – pentru respectarea angajamentelor asumate.
Pe 2 martie, va avea loc o întâlnire a miniştrilor mediului din Europa în cadrul Consiliului European, iar una din problemele care vor fi discutate este implementarea directivei de reducere a emisiilor. Potrivit unui document al Comisiei Europene citat de Reuters, numărul de termocentrale pe cărbune, din România, care ar trebui închise până în 2015 este de 41, reprezentând circa un sfert din total.
2,6 miliarde de euro este suma de care au nevoie termo-centralele, în perioada 2007-2015, pentru realizarea investiţiilor de mediu
Cei mai mari poluatori
Complexurile energetice de lângă zonele miniere sunt cei mai mari poluatori, potrivit datelor din planul naţional de reducere a emisiilor. Celor patru grupuri de termocentrale sunt responsabile pentru circa 47% din emisiile totale de dioxid de sulf.
