Adrian Câciu are o privire de ansamblu foarte pragmatic asupra zonei de asigurări de sănătate, fie ele de stat sau private. Astfel, el a creat tabloul unui astfel de sistem, explicând și cum aceste lucruri ar trebui să funcționeze: ”Din perspectiva deficitelor ce se acumulează la contribuțiile asigurărilor de stat, sunt mai multe: plaja de contributori este mai mică decât cea de potențiali oameni ce au nevoie de tratamente în fiecare an. O altă cauză a acestor deficite ar fi aceea că, într-un fel de capitalism sălbatic, banii ce trebuie să meargă la contribuții, deși sunt reținuți la sursă, angajatorii nu îi virează unde trebuie, pentru ca să se asigure astfel un cash flow temporar, ceea ce este absolut incorect. Și așa ajungem la deficiul acela de șase miliarde de lei”.
”Evident, ar fi bine să ai și asigurări private de sănătate, darasiguratorii trebuie să privească această piață într-un mod mult mai unitar, astfel, parte din zona de asigurări private ar tebui să meargă către servicii publice de sănătate, pe de altă parte ar trebui ca tarifele să fie rezonabile și, nu în ultimul rând, ar trebui să existe o flexibilitate în ceea ce privește pilonul de sănătate – contribuția de 10% pentru angajați – în așa fel încât o parte să meargă spre zona de asigurări de sănătate private sub condiția ca acestea să nu intre în sistemul privat. Aceasta pentru că statul are niște limitări, nu poate investi în dotări, în inovare, în cercetare, decât în limitele bugetului său, în timp ce sistemul privat de sănătate poate beneficia de credite cu dobândă preferențială pentru investiții„, a mai subliniat Adrian Câciu.
