România ar fi fost o țară ideală pentru investitori – fie ei mici sau mari -, iar noi am fi avut locuri de muncă şi salarii generoase. Asta, bineînțeles, dacă promisiunile electorale ale partidelor din ultimii 26 de ani, ar fi fost puse în practică de politicienii care au ajuns, pe rând, la guvernare. Dar cum programele cabinetelor post-decembriste au rămas simple broșuri pe care s-a așezat praful, motorul economiei românești, adică  IMM-urile, se luptă să reziste într-un mediu de afaceri nu tocmai prietenos. Mai bine de trei sferturi din antreprenorii români sunt nemulțumiți de modul în care îi tratează statul, arată studiile de piață. Iar majoritatea se plâng de cadrul fiscal. Nu neapărat de existența taxelor, cât de mărimea lor, de numărul lor și cât de greu sunt de plătit.

Chiar statul pune bețe în roate

În umbra marilor corporații, care s-au bucurat dintotdeauna de o atenție mult mai mare din partea mass-media și a autorităților, micii întreprinzători s-au lovit mult mai des de neglijența, corupția, lipsa de pregătire, sau pur și simplu nepăsarea autorităților. Problemele lor concrete și posibile soluții la acestea – fie că este vorba de dificultăți fiscale și contabile, greutăți în relațiile furnizor-beneficiar, provocări de marketing sau piedici în accesarea finanțărilor de orice fel – vor fi povestite, în fiecare ediție a revistei Capital, chiar de către acționari. E drept, România a mai redus din taxe în ultimul an, dar birocraţia a rămas și continuă să sufoce (mai ales) firmele mici . „Statul trebuie să ne fie suport, nu ostil. Nu acesta este parteneriatul pe care statul trebuie să-l creeze cu micii antreprenori români. Noi suntem direct loviţi, nu firmele mari“, se plânge proprietarul unei afaceri din zona serviciilor. De teama Fiscului excesiv de zelos, antreprenorul dezvăluie, sub protecţia anonimatului, câteva din realităţile cu care se confruntă. Plimbatul hârtiilor, de exemplu, îl scoate din minți. Numai pentru navigatul prin sistemul fiscal, adică pentru plata de taxe şi impozite şi depunerea de declaraţii, un antreprenor pierde aproape 160 de ore în fiecare an.

„Dacă ai trei angajați care produc efectiv, îți mai trebuie încă trei sau patru oameni  care să se ocupe de diverse alte lucruri generate de birocrație.  Îți trebuie contabil, jurist, un om de resurse umane, un om care să alerge și să ducă toate documentele în diverse locuri ale autorităților. Practic, te trezești că ai trei oameni care îți aduc bani și încă cel puțin atâția pe care trebuie să-i plătești doar ca să-ți asigure partea de birocrație“, se plânge antreprenorul. Soluția la problemă o propune tot el:  „În Anglia, până la un anumit nivel al afacerii există o contabilitate primară simplă, e pur și simplu matematică. Totul se face electronic, statul nu se bagă pe afacerile mici“.

Legislație stufoasă = profit zero

Dar cea mai mare problemă apare atunci când ajungem la bani. „Dacă nu ai suficientă finanțare de la început, te blochezi. Este o aberație legislativă că dacă ai un singur contract, el este asimilat cărții de muncă. Eu am vrut să am 10 contracte, dar întâmplător nu a acceptat decât un singur client să lucreze cu mine. Poate în viitor reușesc să mai conving pe unul. Sau poate nu. Este un risc pe care eu mi-l asum și poate să și-l asume și statul“, subliniază antreprenorul.

Statul pentru mine nu este un partener, ci este un adversar, pentru că mă chinuie tot timpul să găsesc soluții cu care să supraviețuiesc.
Antreprenor român

 

În opinia lui, incapacitatea firmelor mici de a face profit este determinată de „legislația stufoasă, încurcată, greoaie“ și care nu lasă un start-up să crească, să treacă de stadiul de mic antreprenor. „O firmă e ca un copil: îl naști, îl înveți, îl sprijini, îl duci până la un nivel, iar când face 18 ani îi cam dai drumul în viață. Cam așa ar trebui să procedeze și statul cu firmele, să le sprijine să se dezvolte. Dar dacă oricum tu, statule, nu ești capabil să faci consultanță, măcar nu-i împovăra pe micii antreprenori, nu le impune 1.001 lucruri birocratice pe care trebuie să le învețe“, arată antreprenorul o altă realitate de business.  În România, continuă el, „ori că ești microîntreprindere, ori o companie mai mare… e la fel. Tot aceleași reguli trebuie să le respecți, tot aceleași acte trebuie să depui și tot atâta timp consumi cu birocrația. Diferența e de volum, adică tu trimiți două facturi, iar celălalt 20, tu ai doi angajați, iar celălalt 50. O companie trebuie să facă în fiecare an peste 100 de plăţi către stat“.

Legislația imprevizibilă și prost făcută îngroapă firmele

Legile „stupide și strâmbe“ sunt și ele o problemă. La fel și numărul și mărimea taxelor.“E greu să-ți faci planuri pe termen lung când legea se schimbă de la o lună la alta sau când acelaşi temei normativ poate fi interpretat în nu știu câte feluri. Avem nevoie de o legislație mult mai simplă și foarte clară“, mai spune antreprenorul. El povestește că nu i s-a întâmplat niciodată să primească un răspuns clar din partea autorităților, atunci când a cerut vreo lămurire: „Mi s-a răspuns tot cu pasaje din legea la care eu am făcut referire când le-am trimis solicitarea, pentru că nu înțelegeam și să mi se spună exact ce trebuie făcut. Pentru că sunt situații la limită în care chiar nu știi ce să faci. Jurisții de acolo îți dau un răspuns scorțos, cu citate din lege. În momentul în care eu te întreb de lucrul ăla bănuiesc că se înțelege că am citit legea, nu am înțeles ce să fac și îți cer o clarificare. Și asta nu se întâmplă“. Autoritatea fiscală are acum o poziţie de forţă, se comportă ca un adversar, nu ca un partener,  ține să sublinieze antreprenorul. „În momentul acesta statul spune că el are autoritatea și forța și vrea să fie ca el, iar antreprenorul trebuie să găsească o soluție să se adapteze statului. Altfel, contribuabilul este un infractor şi trebuie să se judece nu știu câți ani în instanţă ca să-și demonstreze nevinovăţia. Ceva nu e în regulă, nu vi se pare?“, conchide antreprenorul citat. Statul nu reușește, se pare, să se comporte decent în relatia cu mediul privat nici atunci când vine vorba despre obţinerea unui aviz. Lipsa de comunicare dintre instituţiile publice şi chiar funcţionarii din acelaşi birou transformă chiar și o solicitare simplă ca aceasta într-o adevărată piatră de încercare. 

Așteptăm să ne trimiteți pe email, la adresa [email protected], situațiile aberante cu care v-ați confruntat în relația cu autoritățile.