Românizarea capitalului, propunerea lui Călin Georgescu pentru țară
Luni, fostul candidat la președinție, Călin Georgescu, a fost invitat, alături de Ion Cristoiu, la podcastul lui Marius Tucă. În cadrul acestei emisiuni, Călin Georgescu a fost întrebat ce ar face dacă ar putea controla țara de mâine.
”Vă spun! În primul rând am soluția prin programul de țară, dar două lucruri le menționez acum, vă rog: jaful se încheie în momentul românizării. Sau reromânizării capitalului. Resursele toate îți aparțin, iar o strategie pe care poți să o ai și este bine să o ai în inima ta, nu sunt tomuri imense, sunt cinci puncte (…)”, a răspuns Călin Georgescu.
Românizarea, potrivit istoriei din țară
În context, jurnalistul Dan Andronic a publicat pe evz.ro o opinie în care explică ce a însemnat românizarea în istoria României, începând prin a spune că în deceniul al patrulea al secolului XX, autoritățile române au pus în aplicare ceea ce a fost numit „românizare”: un ansamblu de măsuri cu caracter economic, administrativ, social și cultural, orientat spre restrângerea drepturilor minorităților – îndeosebi ale comunității evreiești – și spre transferarea către etnicii români a proprietăților, a locurilor de muncă și a influenței în viața publică.
Românizarea, inițial generată de criza regimului lui Carol al II-lea și amplificată de trauma pierderilor teritoriale din 1940, a cunoscut un avânt rapid în perioada Statului Național-Legionar (septembrie 1940–ianuarie 1941). Ulterior, aceasta a fost transformată într-o politică de stat formalizată și aplicată metodic de regimul militar al lui Ion Antonescu până în 1944.
Modul în care s-a aplicat românizarea capitalului în 1940
Mii de afaceri, magazine și clădiri urbane deținute de evrei au fost retrase prin expropriere și trecute sub control românesc. În cadrul acestor operațiuni, proprietățile erau fie gestionate de administratori „români”, fie vândute cu prioritate acestora. Aceste măsuri vizau sectoare-cheie precum băncile, asigurările, industria textilă și comerțul, atât cu ridicata, cât și cu amănuntul, transformând controlul economic într-un instrument al politicii statale.
”S-a ajuns și la epurare profesională. Accesul în Barou, medicină, arhitectură, presă, cinematografie, funcții publice a fost limitat prin aplicarea unor cote, examene separate, condiții „de origine” sau interdicții directe. Universitățile au aplicat limitări de înscriere pentru studenții evrei, iar diplomele obținute au fost adesea lipsite de drept de practică”, notează Dan Andronic.
În domeniul cultural și al mass-media, procesul de „românizare” a presupus înlocuirea conducerilor și a proprietarilor redacțiilor, editurilor, teatrelor și tipografiilor. Această restructurare a stabilit cine putea să scrie, să publice sau să urce pe scenă, transformând accesul la cultură și informație într-un privilegiu strict rezervat etnicilor români.
@dan.andronic.lacafea Derapajul lui Călin Georgescu. Din nou! #cespuneandronic #cafea #fyp #goviral #cg ♬ sunet original – dan #andronic la #cafea
Ion Antonescu a transformat românizarea într-o politică de stat
Pe scurt, românizarea s-a conturat ca o inițiativă înrădăcinată în climatul antisemit al vremii. Moștenită de la Mișcarea Legionară, această strategie a fost apoi oficializată și implementată sistematic de regimul lui Ion Antonescu, devenind o politică de stat.
”Pe termen scurt, din punct de vedere economic, transferul de active a creat iluzia unei „întăriri” a capitalului românesc. Pe termen mediu, însă, economia a suferit: multe întreprinderi au fost prost administrate, lanțurile de aprovizionare s-au rupt, competențele profesionale au fost epurate, iar războiul a secătuit resursele”, continuă jurnalistul.
Din perspectiva economică, românizarea s-a tradus printr-o „naționalizare etnică” cu eficiență redusă, generând pierderi sociale semnificative, în timp ce beneficiile financiare au fost concentrate în mâinile celor apropiați regimului.
”Iar Călin Georgescu ne propune încă o dată această soluție. Fără să înțeleagă exact ce spune, cred eu. Complet conștient, vor spune alții. Dar orice nebunie istorică începe cu un om politic spunând ceva plăcut maselor. De aceea orice exces trebuie semnalat din start. ca să nu spunem după aceea că nu am știut…”, a spus Dan Andronic.
