Investitiile straine au scazut cu aproape 50% in primele luni ale anului in curs, fata de aceeasi perioada din anul trecut (108 milioane dolari fata de 186 anul trecut). Crahul capitalului strain a adus in Parlament necesitatea promovarii unor stimulente pentru companiile mari. Astfel, s-a ajuns la Legea investitiilor directe cu impact semnificativ asupra economiei.
O lege incropita de Ministerul Dezvoltarii si Prognozei si care pare ca nu a fost citita nici macar de un functionaras din Finante. Limbajul in care sunt formulate prevederile legale seamana cu un talk-show pentru nespecialisti. Formulari vagi sau improprii fac imposibila aplicarea facilitatilor.
La prima vedere, Legea pare extrem de generoasa: acorda scutiri fiscale companiilor care investesc cel putin un milion de dolari. Dar nu oricaror investitii, ci numai acelora care „contribuie la dezvoltarea si modernizarea infrastructurii economice a Romaniei, determina un efect pozitiv de antrenare in economie”. „Cele doua conditii mi se par complet inutile, deoarece orice investitie efectuata in conditiile legii contribuie la dezvoltarea economica a tarii. Se poate spune ca si atunci cand iti schimbi bordura in fata casei contribui, prin imbunatatirea trotuarului, la modernizarea cailor de transport, deci a infrastructurii. Era suficienta conditia privind cuantumul minim al investitiei si eventual, privind crearea unui numar minim de locuri de munca”, considera Gabriel Biris, consultant fiscal Haarmann, Hemmelrath & Partner.
Expresiile de lemn tipic comuniste si-au atins tinta: nimeni nu stie cine va putea beneficia de facilitati. Nimeni nu stie nici macar ce autoritate isi va asuma rolul de a decide ce investitii antreneaza pozitiv economia!
Infrastructura economica este un termen care ne poate duce cu gandul la orice, in limbaj curent, dar care nu inseamna nimic in limbaj juridic. Pe de alta parte, capitolul V – Institutii abilitate, inregistrare, proceduri – vorbeste cu generozitate despre tot felul de roluri ale MDP, de la coordonarea uniforma a politicii guvernamentale, la raportul catre premier sau promovarea in afara tarii, dar nu pomeneste nimic despre cum se va beneficia de lege si nici despre cine va decide asupra beneficiarilor.
Prevederile fiscale starnesc hazul
Plata TVA se amana cu o luna pentru echipamentele achizitionate de pe piata interna, se arata in lege. Cum? Un furnizor de tractoare nu va emite factura fara TVA, prin urmare beneficiarul va scoate la fel de multi bani la momentul achizitiei, urmand ca apoi sa-si regleze intrarile – iesirile de TVA. Pentru a functiona, intr-adevar, amanarea, functionarii din Finante vor gasi o modalitate speciala sau vor ignora facilitatile. Nu ar fi prima oara.     

Absurditatile Legii Investitiilor Directe
o Definirea beneficiarilor ca fiind cei ce realizeaza investitii care „sa contribuie la dezvoltarea si modernizarea infrastructurii economice a Romaniei si sa determine un efect pozitiv de antrenare in economie”.
o Repetarea drepturilor investitorilor straini de a-si transfera in strainatate profiturile sau sumele obtinute prin vanzarea actiunilor/partilor sociale – existente in legislatie.
o Prevederea ca investitiile realizate in Romania nu pot fi expropriate – existenta in Constitutie.
o Acordarea deducerii de 20% in luna in care se realizeaza investitia – de fapt, cand? Atunci cand se varsa banii sau cand porneste fabrica?
o Atributiile extrem de generale ale MDP – promovare in tara si internationala, cooperare cu organismele guvernamentale si nonguvernamentale – cum?
o O prevedere de pus la rama: investitorii straini vor beneficia de toate drepturile prevazute in acordurile bilaterale. Nici nu s-ar fi putut sa fie altfel.
Nota: Analiza textului legii s-a facut cu sprijinul consultantului Haarmann Hemmelrath & Partner.