Brasovul are someri multumiti

companie germana care a inceput la Brasov constructia unei uzine de componente pentru industria auto, are nevoie de 3.000 de angajati. In ultimele luni, conducerea companiei a incercat in zadar sa angajeze cateva sute de muncitori pentru productie. Interviurile organizate si afisele raspandite prin tot orasul nu au reusit sa atraga numarul necesar de muncitori. Desi conducerea companiei nu a dorit sa comenteze asupra salariilor oferite, informatii neoficiale arata ca muncitorii pot castiga aici

companie germana care a inceput la Brasov constructia unei uzine de componente pentru industria auto, are nevoie de 3.000 de angajati. In ultimele luni, conducerea companiei a incercat in zadar sa angajeze cateva sute de muncitori pentru productie. Interviurile organizate si afisele raspandite prin tot orasul nu au reusit sa atraga numarul necesar de muncitori. Desi conducerea companiei nu a dorit sa comenteze asupra salariilor oferite, informatii neoficiale arata ca muncitorii pot castiga aici intre 100 si 500 de dolari lunar. Acest lucru poate parea paradoxal intr-o zona in care 30.000 de oameni, din totalul de aproximativ 200.000 de persoane ce constituie forta de munca, nu au o slujba. Dar cazul companiei germane nu este unic: Agentia Judeteana pentru Ocupare a Fortei de Munca a organizat si ea cateva targuri de locuri de munca de la care disponibilizatii au lipsit.Oamenii nu sunt foarte dornici sa se angajeze din nou dintr-un motiv destul de simplu: salariile compensatorii, platite timp de doi ani din bugetul de stat, se ridica la suma de cinci milioane de lei in fiecare luna. Paradoxal, unii dintre cei concediati din cele doua uzine brasovene recent privatizate castiga acum, de pe urma platilor compensatorii, mai mult decat salariul pe care il aveau pe vremea cand munceau. Cum bugetul statului suporta aceleasi sume, egale cu salariul mediu din uzinele respective, pentru toti cei ramasi fara loc de munca, cei care primeau pe state mai putin decat media sunt acum in avantaj net.Platile respective nu inceteaza nici in cazul in care unul dintre disponibilizati se angajeaza, caz in care salariul se cumuleaza cu sumele platite de catre stat. Teoretic, acest lucru ar putea creste nivelul de trai si veniturile medii in zona Brasovului, unde acum, in medie, un salariat castiga circa de 5,5 milioane de lei lunar.Privita din afara, economia orasului poate parea grav afectata de o rata ridicata a somajului. Dar realitatea este alta. In parte, pentru ca cei ramasi fara loc de munca si-au pastrat nivelul veniturilor, in parte, pentru ca creditele au fost ceva mai usor accesibile, asa ca in Brasov a inflorit comertul. Dar aceasta dezvoltare exploziva s-a transformat rapid intr-o problema care risca sa se adauge la tensiunile create de existenta a 30.000 de someri: aglomerarea de comercianti a dus la reducerea la jumatate, in medie, a veniturilor acestora. Daca un proprietar de magazin mixt, in care se vand produse alimentare si nealimentare, situat intr-o zona buna, putea castiga anul trecut in jur de 30 de milioane de lei pe luna, acum suma s-a injumatatit. Pentru moment, proprietarii de magazine nu sunt presati de reducerea puterii de cumparare a populatiei, ci doar de aglomerarea comerciala. Dar situatia se va schimba treptat, pe masura ce platile compensatorii se apropie de final; adevaratul impact al somajului va fi resimtit abia peste doi ani.
Doi investitori, mai multe probleme
Oferta de locuri de munca este, totusi, limitata. Pe termen lung, constructia unui supermarket Carrefour la Brasov, care se va adauga magazinelor deschise de retelele Metrou si Selgros, va cere forta de munca specializata dar, in aceeasi masura, va crea o presiune suplimentara pentru micii comercianti din zona. Cei doi noi investitori straini, Landini la Tractorul si Pesaka Astana la Roman Brasov, vor pastra, in cel mai bun caz, forta de munca actuala: „Vom mentine toate locurile de munca, pentru ca dorim o productie mai mare de tractoare, dupa estimarile noastre minimum 6.000-8.000 de bucati pe an”, afirma Mauro Frola, directorul general al Landini Romania. Mult mai complicata este situatia la Roman. Investitorul malaezian va prelua, in final, doar trei sectii ale uzinei si va incerca sa reduca costurile de productie si sa puna capat pierderilor care se situau, inainte de privatizare, la cateva miliarde de lei pe zi. Restul activelor ce compuneau uzinele Roman vor constitui un parc industrial, aflat in administrarea Uniunii Sindicatelor Libere din Roman Brasov, a investitorului Pesaka Astana si a administratiei locale – Consiliul Judetean si Consiliul Local. Fiecare dintre cei patru va contribui la capitalul societatii de administrare cu 30%, iar firma malaleziana cu 10%. Proiectul prevede licitarea spatiilor ce au apartinut fabricii Roman si inchirierea lor unor companii dornice sa inceapa aici o afacere. Guvernul ar putea pune si el umarul la prosperitatea orasului si a disponibilizatilor de la uzina de camioane, care vor avea prioritate la angajare, acordand facilitati pentru cei prezenti in parc. Teoretic, ideea ar trebui sa functioneze, dar practic, cele aproximativ 20 de hale si depozite si alte cladiri sunt departe de ceea ce ar trebui sa reprezinte spatii de productie moderne. Lucrurile sunt departe de a fi lamurite, atata timp cat nu este inca foarte clar daca tot fierul vechi, bun de valorificat, va fi lasat in seama chiriasilor, daca vor exista facilitati sau care va fi pretul de inchiriere. Cert este ca, in momentul de fata, nu exista nici un potential investitor care sa-si fi manifestat interesul pentru ideea parcului industrial. Marile schimbari vor incepe la Brasov deabia de-acum incolo. Micii comercianti vor avea de luptat cu marile lanturi de magazine, somerii, care acum traiesc din plati compensatorii, vor descoperi, o data cu expirarea termenului de doi ani, ca locurile de munca sunt in numar limitat, iar cei doi investitori vor avea nevoie de un interval de cel putin un an pentru a dovedi ce pot face cu Tractorul si Roman.