Explicatia acestei orientari este simpla. in ciuda idemnului „mizati pe leu”, al oficialilor autoritatii monetare, economiile i lei ale populatiei si agentilor economici au avut o traiectorie descendenta i sistemul bancar. Statisticile bancii centrale indica, i acelasi timp, o crestere a plasamentelor i valuta.
in 2000, dolarul a iregistrat o crestere cu 42,4% i raport cu moneda nationala. Preturile de consum au crescut, i aceeasi perioada, cu 40,7%, iar anul trecut s-a icheiat cu dobinzi la depozite, practicate de sistemul bancar i relatia cu persoanele fizice, de maximum 35 – 36%.
Oficialii din BNR afirma ca marele pericol este existenta unor dobinzi real-negative (sub rata inflatiei) la depozite. Erodarea, sub influenta inflatiei, a economiilor i lei depuse i sistemul bancar, o data evidenta, poate constitui o amenintare pentru evolutia cursului de schimb si, implicit, asupra rezervei valutare a BNR, prin continuarea orientarii plasamentelor i valuta.
Aceasta explica mentinerea dobinzilor la titlurile de stat si la depozitele constituite de bancile comerciale la BNR la un nivel apropiat de 50%, i conditiile i care tinta inflatiei pentru acest an este de 25%. Este un mijloc de a forta bancile sa creasca nivelul dobinzilor.