comporta anumite riscuri, mai cu seama daca luam in considerare faptul ca, din totalul activelor financiare gestionate de o societate de asigurari, cea mai mare parte a plasamentelor reprezinta banii asiguratilor. Potrivit legislatiei in vigoare, asiguratorii isi pot investi fondurile in titluri de stat, conturi curente si depozite bancare, fonduri de investitii si valori mobiliare (actiuni, obligatiuni si alte titluri de participare) si chiar in terenuri si constructii, toate insa in asa fel dozate incat sa previna riscul unei intrari in incapacitate de plata. Dupa cum explica si Cristian Constantinescu, director general Allianz-tiriac, „coeficientul de lichiditate defineste raportul dintre activele lichide si obligatiile certe ale asiguratorului. El trebuie sa aiba in permanenta o rata supraunitara, fiind coeficientul care dovedeste cat de pregatita este o societate sa faca fata tuturor solicitarilor de despagubire.” Coeficientul minim de lichiditate impus de normele europene este 1. Totusi, companiile mari prefera sa aiba un coeficient mai mare decat acesta, pentru a preveni orice problema. De exemplu, in cazul Allianz tiriac, coeficientul de lichiditate este de 2,33 pentru asigurari generale si de 3,17 pentru asigurari de viata, iar in cazul ING Nederlanden, el este tot supraunitar, de 1,6. In general, investitiile unei companii de asigurari tin cont de portofoliul de asigurari. In cazul societatilor care au un portofoliu traditional de asigurari, investitiile vor fi in instrumente financiare pe termen lung si cu grad de risc zero, tocmai de aceea majoritatea asiguratorilor au plasamente in titluri de stat si depozite bancare. Pentru companiile care practica si asigurari de tip unit linked, investitiile merg si in actiuni ale societatilor cotate pe piata de capital interna si internationala. Dupa cum ne-a explicat si Violeta Ciurel, director general ING Nederlanden Asigurari de Viata, „Toate plasamentele executate de ING Nederlanden, atat pe piata interna cat si pe piata internationala, se fac in conformitate cu Mandatele de investitii corespunzatoare fiecarui portofoliu in parte, mandate aprobate de ING Investment Management Haga.” Portofoliile administrate de ING Nederlanden, denominate in lei sau dolari americani, presupun grade de risc diferite, astfel ca activele componente sunt selectate in functie de obiectivul de investitii stabilit. Conducerea ING a explicat faptul ca pe piata interna investitiile sunt orientate catre titluri de stat cu discont sau cu dobanda emise de Ministerul Finantelor Publice, denominate in lei sau in valuta, depozite bancare si certificate de depozit, precum si actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti, iar cele externe sunt administrate de fonduri de investitii din grupul ING. Ciurel atrage atentia asupra faptului ca, „In alegerea activelor se are in vedere nu numai randamentul crescut al plasamentelor, ci si calitatea creditului si lichiditatea instrumentelor.”Constantinescu precizeaza ca, „Din punct de vedere al evolutiei (2003, fata de 2002) randamentelor investitionale ale instrumentelor monetare, cele denominate in valuta si-au pastrat rentabilitatea la rate anualizate comparabile, in timp ce plasamentele in lei au inregistrat o diminuare a randamentelor anualizate.” Obligatiunile bancare starnesc interesul asiguratorilorCristian Constantinescu arata ca, desi societatile de asigurari si-ar dori o diversificare a portofoliului investitional, posibilitatile existente pe piata romaneasca sunt extrem de limitate. Practic, piata de capital este foarte putin dezvoltata si foarte volatila, atat din perspectiva tipurilor de investitii disponibile (nu exista, practic, o piata secundara functionala a obligatiunilor, a unor instrumente derivate etc.), cat si in ceea ce priveste calitatea titlurilor cotate la Bursa de Valori.”In viitorul apropiat, asadar, ne vom baza portofoliul investitional tot pe instrumentele lichide cu scadenta adecvata obligatiilor asumate si cu risc minim disponibile pe piata (titluri de stat, depozite bancare)”. Cu toate acestea, Alin Brendea, director operatiuni Prime Transaction, chiar daca recunoaste faptul ca asiguratorii nu sunt prea prezenti pe piata, sustine ca „nu vor putea sa nu se mai implice foarte mult timp, deoarece alternativele de plasament traditionale incep sa-si piarda din atractivitate, iar piata de capital a crescut in ultima vreme.”Un eveniment semnificativ care a marcat piata de capital si a starnit si interesul societatilor de asigurari „a fost aparitia obligatiunilor bancare, BRD si Raiffeisen Bank, care diversifica portofoliul de investitii al societatilor. Pacat ca obligatiunile municipale nu au un rating, pentru ca in acest fel sa prezinte interes si pentru noi”, precizeaza Teodor Moldovan, director executiv asigurari de viata Generali.In afara problemei legate de saracia instrumentelor financiare pe termen lung de pe piata interna, asiguratorii se plang si de existenta unor prevedri restrictive in Legea asigurarilor, prevederi referitoare la posibilitatile societatilor de a investi pe plan extern, doar cu aprobarea CSA si numai in anumite limite. Prin aceste limitari, practic, sunt pagubite interesele asiguratilor.
Cat si cum pot investi asiguratorii
· Titluri de stat – pot reprezenta 100% din totalul rezervelor tehnice ale societatii
· Titluri emise de autoritatile administratiei publice locale – pot reprezenta 25% din totalul rezervelor tehnice ale societatii
· Terenuri si constructii – aceste tipuri de investitii nu vor putea depasi 40% din totalul rezervelor tehnice ale societatii
· Depozite bancare- nu pot depasi 60% din totalul rezervelor tehnice
· Actiuni cotate, obligatiuni si alte titluri cu venit fix – nu pot depasi 20% din totalul rezervelor tehnice ale societatii
Problemele investitionale ale asiguratorilor
· Limitari legislative pentru plasarea banilor in strainatate
· Piata de capital romaneasca putin dezvoltata si volatila
· Saracia tipurilor de instrumente disponibile
· Lipsa unui rating al obligatiunilor municipale
