Economistul Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, consideră că un stat cu un aparat public supradimensionat și o fiscalitate distorsionată afectează competitivitatea și libertatea economică, fără să contribuie la reducerea inegalităților sociale.
Consilierul guvernatorului BNR avertizează că impozitele progresive nu sunt soluția
Croitoru avertizează că o parte din susținătorii unui sector public extins doresc creșterea cheltuielilor și a impozitelor, fără a menționa riscurile reale asociate cu deficitele bugetare nesustenabile. El subliniază că un astfel de model poate părea viabil din punct de vedere macroeconomic, dar maschează pericolele structurale pentru libertatea economică și dezvoltarea pe termen lung. Ideea conform căreia România are prea puțini angajați în sectorul public și că se cheltuie prea puțin pentru servicii publice nu este susținută de realitatea că multe dintre aceste servicii ar putea fi furnizate eficient de sectorul privat.
„Aceste două evoluții sunt principalele cauze pentru care ideea unui sector public extins și a apelării periodice la deficite bugetari nesustenabile nu este credibilă în fața piețelor, în timp ce ideea unui sector public extins și limitarea deficitelor la niveluri sustenabile se extinde și capătă statut de axiomă. În această din urmă viziune, credibilitatea ce apare din ideea corectă a menținerii deficitului bugetar la niveluri sustenabile ascunde întrucâtva (sau abate cumva atenția de la) caracterul nociv al ideii de a avea un sector public relativ mare. Astfel, viziunea respectivă este mai dăunătoare pe termen lung pentru libertatea economică și, în final, pentru tot ce depinde de libertatea economică (eficiență, libertate politică etc).
În această viziune, ni se propune ca prin creșterea cheltuielilor și a impozitelor să ajungem la un sector guvernamental mare, dar fără ca drumul către această țintă să fie caracterizat de riscurile asociate cu deficite bugetare nesustenabile. Aceste riscuri sunt întotdeauna menționate cu referire la stabilitatea macroeconomică. Totuși, există și un risc aparte, pe care această concepție îl relevă și care, în general, nu este menționat, și anume acela că un deficit nesustenabil ar putea pune într-o lumină proastă creșterea cheltuielilor și ar îndrepta atenția către reducerea acestora, ceea ce ar veni în contradicție cu ideea de a avea un sector guvernamental mare, idee în care ei par să creadă.
Concret, pe de o parte, cei la care mă refer ne spun, chiar și în aceste zile în care se caută soluții pentru reducerea deficitului, că, în comparație cu alte țări din UE, România are prea puțini angajați în sectorul public, și că, în totală opoziție cu percepția noastră a tuturor, se cheltuie prea puțin pentru oferirea de servicii publice. Din această cauză, volumul serviciilor este insuficient, iar calitatea lor ar fi slabă. Nu fac însă nicio referire la ideea că multe servicii oferite de unele guverne din țările dezvoltate, în special din UE, sunt servicii care pot fi oferite de sectorul privat. Cu alte cuvinte, în aceste țări, s-ar putea să vorbim de o supradimensionare a sectorului public”, a explicat economistul.
Introducerea impozitului progresiv pe venitul personal nu ajută la reducerea inegalităților economice
În opinia economistului, introducerea impozitului progresiv pe venitul personal nu ajută la reducerea inegalităților economice, în ciuda credinței larg răspândite. Mai mult, el critică incoerența în abordarea fiscalității: în timp ce se dorește progresivitate la impozitul pe venit, aceeași logică nu este aplicată TVA-ului. Croitoru atrage atenția că în țările occidentale, acolo unde impozitul progresiv este aplicat, veniturile bugetare au crescut ca pondere în PIB, atingând chiar și 45% în unele cazuri, fără efecte clare asupra echității sociale.
„O altă idee a acestor agenți ai ideilor de inspirație socialistă este să introducem impozitul progresiv pe venitul personal, dar să eliminăm progresivitatea de la TVA. De ce ar fi bună progresivitatea impozitului pe venitul personal, dar nu și la TVA, nu ne spune nimeni. Unii ne recomandă să introducem un impozit progresiv de 10 și 25 la sută pe venitul personal, cu rata din urmă aplicabilă percentilei 90. Există suficiente argumente conform cărora impozitul progresiv pe venitul personal nu ajută la nimic; în mod cert, nu contribuie la ceea ce este creditat că ar contribui cel mai mult, și anume la reducerea inegalităților economice. În țările occidentale în care este aplicată progresivitatea, ponderea veniturilor bugetare în PIB a crescut treptat după cel de-al Doilea Război Mondial, iar în unele țări este în prezent de 45 la sută”, a mai spus specialistul.
România trebuie să reducă deficitul bugetar
Într-un context în care România trebuie să reducă deficitul bugetar, economistul propune o soluție mai puțin nocivă pentru economie: creșterea TVA, în paralel cu o reducere a cheltuielilor publice. Această măsură ar avea un impact mai mic asupra muncii, investițiilor și economiilor, comparativ cu o creștere a impozitelor directe pe venituri, pensii, profit sau câștiguri din capital. În viziunea sa, o ajustare fiscală prin TVA ar trebui însoțită de un angajament clar de reducere ulterioară a taxei, odată ce cheltuielile bugetare devin sustenabile.
„În condițiile în care creșterea impozitelor devine inevitabilă ca măsură de reducere a deficitului bugetar, cel mai puțin nocivă este creșterea TVA, până la limita care face posibilă evitarea creșterii impozitelor directe care afectează atitudinea față de muncă (impozit pe venit personal, impozit pe pensiile care se calculează pe baza contributivității și a evoluțiilor pieței), antreprenoriatul (impozite pe dividende, pe profit, inclusiv pe profitul din activități independente etc.), investițiile (impozit pe câștiguri din capital) și economiile (impozit pe dobânzi)
Dacă aplicăm această schemă de gândire pe care am prezentat-o aici, rezultă că este optim ca reducerea deficitului bugetar să fie făcută prin creșterea TVA și prin reducerea cheltuielilor, astfel încât să obținem o reducere a ponderii deficitului bugetar în PIB de 2 pp în 2025, cu cel mai mic impact negativ asupra potențialului creșterii economice. Aceasta implică o creștere semnificativă a TVA, însoțită de anunțul clar că ulterior va fi inversată, pe măsură ce se fac progrese în aducerea la niveluri sustenabile a ritmului de creștere a cheltuielilor”, a mai spus economistul.
Totuși, Croitoru admite că, în condițiile politice actuale, caracterizate de coaliții formate din partide cu ideologii divergente, este improbabilă adoptarea unei soluții coerente și directe. Cel mai probabil, guvernul va recurge la un amestec de măsuri: creșterea TVA, majorarea impozitelor pe muncă, pensii și economii, alături de reduceri modeste ale cheltuielilor publice. Acest tip de soluție, deși eficient pe termen scurt în diminuarea deficitului, va perpetua problemele de fond și va slăbi motivația pentru muncă eficientă, inițiativă antreprenorială și investiții private.
„Este însă de presupus că, în condițiile politice concrete, în care la guvernare vor fi patru partide cu viziuni ideologice diferite, șansele să existe un clear cut sunt mici. Probabil că soluția va conține un mix ce va include creșterea TVA, creșterea impozitelor pe muncă, pe activități independente, pe dividende, pe economii, pe pensii, și unele reduceri de cheltuieli. În timp ce acest tip de soluție va reduce pe termen scurt deficitul bugetar, perpetuându-i însă premisele reapariției într-un viitor apropriat, va reduce stimulentele pentru muncă eficientă, va altera firavul spirit antreprenorial și va menține teama de a face investiții private”, a conchis el.
