Avem nevoie de o Companie de Infrastructura?

Avem nevoie de o Companie de Infrastructura?
Publicat de CAPITAL la 25 octombrie 2005, 20:00

Ideea are doar indirect de a face cu Agenda Lisabona si cei 14 indicatori urmariti de Europa in efortul de crestere a competitivitatii, dar este importanta pentru pregatirea momentului aderarii si sansa de a recupera mai rapid decalajul care ne desparte de celelalte tari membre.

Promotorii ideii, condusi de reputatul economist Daniel Daianu, sustin ca in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, Romania se va confrunta cu trei mari probleme:
1. Nevoia unei c



Ideea are doar indirect de a face cu Agenda Lisabona si cei 14 indicatori urmariti de Europa in efortul de crestere a competitivitatii, dar este importanta pentru pregatirea momentului aderarii si sansa de a recupera mai rapid decalajul care ne desparte de celelalte tari membre.


Promotorii ideii, condusi de reputatul economist Daniel Daianu, sustin ca in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, Romania se va confrunta cu trei mari probleme:


1. Nevoia unei clarificari a prioritatilor de dezvoltare economica, tinand cont de limitele bugetare si pastrarea echilibrelor macroeconomice;


2. Necesitatea existentei unui sistem de gestionare eficienta a fondurilor europene estimate la aproximativ 4% din produsul intern brut, inclusiv din perspectiva evaluarii acestei eficiente;
3. Necesitatea imbunatatirii semnificative a calitatii proiectelor romanesti care concureaza pentru banii europeni.

Cu alte cuvinte, doua probleme de competenta si pregatire a specialistilor si o problema de decizie politica.

Solutia gasita ar fi extragerea proiectelor mari de peste zece milioane de euro din portofoliul ministerelor de transporturi, mediu, energie sau telecomunicatii si plasarea lor sub palaria unei Companii de Dezvoltare a Infrastructurii. Avantaje? Transparenta sporita, costuri mai mici, proiecte mai bune.

O prudenta minima se impune inainte de luarea unei astfel de decizii, care va avea un impact greu de estimat din punctul de vedere al functionarii institutionale, din punctul de vedere al clamarii succeselor, dar si al asumarii insucceselor proiectelor si chiar din punctul de vedere al caracterului democratic al procesului.

Unu. Cine are painea, cutitul, dar si responsabilitatea? In mod rational, Guvernul are dreptul si responsabilitatea de a decide asupra unor astfel de proiecte care vor influenta Romania pentru cel putin doua decenii de acum incolo. De ce nu un mecanism mai simplu de coordonare intre ministere cu primul ministru pe post de arbitru care sa gestioneze initierea, derularea si evaluarea viitoarelor proiecte? Argumentul atragerii sporite de bani din sectorul privat nu justifica o noua constructie.


Doi. Avem nevoie de o administratie mai deschisa, mai eficienta si mai transparenta, dar asta depinde in primul rand de vointa politica. Obiectivul este cresterea performantei si nu inlocuirea administratiei cu o noua structura, mai centralizata, dar cu raspundere mai mica. De unde vor veni specialistii care vor lucra in noua companie?

Trei. Cadrul legislativ. Este evident pentru cine urmareste dezbaterile pe marginea marilor proiecte de infrastructura ca avem doua mari hibe atunci cand negociem cu multinationalele: nu stim sa negociem bine, in avantajul nostru public si suferim de secretomanie. As vrea sa fiu optimist si sa cred ca infiintarea unei companii cu capital 100% de stat va rezolva aceste tare de mentalitate si actiune. Nu ne impiedica nimeni sa imbunatatim legislatia privind parteneriatul public-privat sau transparenta actului public. Sa nu uitam insa ca avem drumurile pe care le avem in primul rand datorita inconsecventei si a lipsei unui consens sau cel putin a unui minim numitor comun la nivelul clasei politice asupra prioritatilor de infrastructura economica, dar si sociala ale Romaniei.

Folosirea banilor din privatizare in proiecte de infrastructura este necesara chiar cu riscul unor divergente cu expertii Fondului Monetar International. Totusi, istoria recenta (FPS – APAPS – AVAS) ne arata ca orice noua constructie institutionala merita un plus de prudenta inainte de a fi omologata.

P.S. Bani comunitari, si nu putini, vor veni si pentru agricultura; de ce sa nu infiintam o companie de stat specializata si pentru acest sector vital?

“Obiectivul este cresterea performantei si nu inlocuirea administratiei cu o noua structura, mai centralizata, dar cu raspundere mai mica. De unde vor veni specialistii care vor lucra in noua companie?”

Cosmin Dobran,

Master in Politici Publice Internationale al scolii de Studii Internationale Avansate din cadrul Universitatii Johns Hopkins din SUA

Informații articol
Etichete:
Publicat în: Arhiva
Condiții de preluare

Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.