O investiţie iniţială mai mică de 10.000 de euro poate aduce un randament de peste 100% în mai puţin de un an: obiectele de artă. Dar în Romånia preţul corect al artei e un mister…
Investiţia în obiecte de artă poate fi, chiar şi pe termen scurt, foarte profitabilă. Însă, în ceea ce priveşte piaţa de artă din Romånia, există cel puţin o problemă serioasă (printre multe altele): e foarte dificil să stabileşti un preţ de referinţă. Numărul anual al tranzacţiilor cu lucrări semnate de maeştri romåni pe pieţele de artă din afara ţării, unde se fixează cotaţiile reale, este foarte scăzut. Acest fapt determină inexistenţa unui indice credibil al cotaţiilor artiştilor – inclusiv pe piaţa internă! – deoarece tranzacţiile din trecut constituie un punct de referinţă pentru estimarea preţului de vånzare. În Franţa, spune Dan Tudor, coordonatorul tudor-art.com, portal destinat pieţei de artă din Romånia, „sunt mai puţin de 50 de artişti romåni contemporani care figurează în cataloagele Akoun, de exemplu, cu cote de pånă la 2.000 de euro. Nici nu este vorba de cotaţii, ci despre vånzări răzleţe, comunicate de galeriile unde au avut loc.“
În opinia lui Tudor, lucrurile stau diferit în ceea ce priveşte cotaţiile artiştilor romåni în viaţă şi ale celor decedaţi. Lucrările primilor încă se vånd în Romånia la „preţuri adeseori supradimensionate – şi din cauze sentimentale, şi pentru că nu există elemente de comparaţie comercială.“ În schimb, investiţia în lucrări ale unor maeştri romåni trecuţi în nefiinţă ar putea fi rentabilă. Pe acest segment, afirmă Tudor, „preţurile cresc lent, dar cresc. Pentru lucrările artiştilor romåni dispăruţi, preţurile par a fi subdimensionate.“
Profit în timp record
Arta poate fi un business foarte profitabil, chiar şi pe segmentul operelor cu preţuri mai mici de 10.000 de euro (care reprezintă cam 90% din volumul total al pieţei). „Unul dintre modurile de a stabili un diferenţial substanţial de preţ este pur şi simplu transferarea unei lucrări la o altă casă de licitaţii, din altă ţară“, observă studiul „Art Market Trends 2007“ realizat de Artprice, bază de date care indexează peste 400.000 de artişti şi 290.000 de cataloage de vånzări. Un exemplu citat de studiul Artprice e flagrant: tabloul „Le Tir Forain“ de André Lhote s-a våndut anul trecut de trei ori: în Limoges (Franţa), cu 8.200 de euro, apoi la Londra, contra a 12.580 de euro, şi în final la Versailles, cu 20.000 de euro!
În privinţa artiştilor noştri, consultarea unui catalog internaţional cu date de vånzări te pune pe gånduri. De exemplu, în topul mondial Artprice al primilor 500 de artişti după cifra de afaceri realizată în 2007 nu există decåt doi romåni: sculptorul interbelic Demetre Chipăruş (pe poziţia 166, cu vånzări totale de 8,23 de milioane de dolari) şi Victor Brauner (locul 500, cu 2,51 de milioane de dolari). Absenţa lui Bråncuşi din topul Artprice se explică prin aceea că anul trecut nu a fost scoasă la vånzare nicio piesă importantă din creaţia sa.
Faptul că avem atåt de puţini artişti în cataloagele internaţionale mai este determinat, afirmă Tudor, şi de „secretomania din jurul vånzărilor reale (fiscalitatea!) din galerii şi din ateliere sau de comoditatea în a comunica datele despre vånzările oficiale (facturate). Colecţionarii şi muzeele lumii nu cumpără în absenţa acestor informaţii sau de pe o piaţă care nu ţine la vedere informaţia despre vånzările anterioare ale unui artist plastic.“ Iar cel mai vizibil dintre efectele lipsei de transparenţă este proliferarea falsurilor. „Ştiu de trei falsuri după Grigorescu våndute recent la Drouot (cea mai mare casă de licitaţii din Franţa, n.r.) şi cumpărate de un negustor romån“, afirmă Ion Rizea, administrator şi asociat al casei de licitaţii Alis. (Este vorba de un „Portret de femeie trei sferturi“, un „Car cu boi“ şi de un „Boier transilvănean în costum“, n.r.).
«Cumpărate la un preţ mic în străinătate, operele artiştilor romåni pot fi våndute aici la un preţ mult mai bun.»
Dan Tudor, coordonator tudor-art.com
9,2 mld. de dolari a fost valoarea totală a pieţei mondiale de artă anul trecut, conform „Art Market Trends 2007“. Suma se referă doar la vånzările la licitaţie
