Programul a inceput in anul 1999 si este departe de a fi finalizat. Negocierile pentru acest program continua in runda atribuita pentru un nou PSAL: PSAL II. Insa consultantii au fost angajati, ei si-au facut treaba pana la pasul final: semnarea contractelor de privatizare sau implementarea programelor de restructurare.
Exemple ca Banca Comerciala Romana, pentru care consultantul initial (Merrill Lynch) a primit un buget de aproape 500.000 de dolari, societatea comerciala Tractorul sau Oltchim arata inutilitatea sumelor cheltuite pentru consultanta, pentru ca privatizarea ori nu a avut loc (cazul BCR, pentru care se vor angaja noi consultanti), ori a esuat.
De altfel, chiar si consultantii recunosc faptul ca nu intotdeauna afacerile cu statul sunt profitabile. Dragos Rosca, de la Roland Berger, admite ca volumul lucrarilor negociate cu APAPS este mai mare in comparatie cu serviciile prestate, de regula, unei companii private, dar timpul de munca se poate intinde pe o perioada cuprinsa intre un an si doi ani, ceea ce reduce serios din rentabilitatea afacerii. „Este o afacere foarte buna pentru subcontractori, care au volume mici de munca, dar nu si pentru un lider de consortiu, care-si imobilizeaza oameni pe toata perioada derularii contractului”, afirma sursa mentionata.
Factorii de intarziere sunt institutiile de decizie ca APAPS, Ministerul Industriilor sau Ministerul Finantelor, fiecare cu viziunea ei, sau organisme din interiorul companiei – conducerea sau sindicatele care se opun restructurarii sau chiar privatizarii.