Apa ar putea declanșa următorul mare război. România nu este ferită de pericol

Apa se transformă într-una dintre principalele surse de instabilitate ale lumii, pe fondul secetei, al schimbărilor climatice și al atacurilor asupra infrastructurii esențiale. Baraje, conducte, puțuri și instalații de desalinizare sunt deja folosite ca ținte sau instrumente de presiune în mai multe conflicte. România se confruntă, la rândul său, cu rezerve limitate și cu efecte directe asupra energiei, agriculturii și transporturilor. Banca Mondială consideră această vulnerabilitate una dintre cele mai urgente amenințări emergente pentru țara noastră.

Apa este atacată sau folosită ca instrument de presiune în conflictele armate

Apa nu mai reprezintă doar o resursă naturală afectată de secetă, ci a devenit o componentă strategică a confruntărilor militare și politice. Distrugerea sau controlarea infrastructurii poate lăsa comunități întregi fără posibilitatea de a-și acoperi nevoile elementare și poate paraliza agricultura, industria și serviciile publice.

Pacific Institute a documentat 420 de incidente violente legate de resursele de apă într-un singur an, în creștere puternică față de cele 235 înregistrate în 2022. Baza de date istorică a organizației cuprinde peste 2.750 de astfel de cazuri.

Țintele atacurilor sunt barajele, conductele, puțurile, stațiile de pompare și sistemele municipale de alimentare. În anumite conflicte, limitarea accesului populației la această resursă este utilizată deliberat ca mijloc de presiune.

Importanța geopolitică este amplificată de faptul că aproximativ 60% din volumul mondial de apă dulce curgătoare traversează cel puțin o frontieră de stat. Administrarea fluviilor și a bazinelor hidrografice depinde astfel de cooperarea dintre țări care pot avea interese economice, politice sau militare diferite.

În Gaza, Sudan, Ucraina și Iran, distrugerea infrastructurii nu provoacă numai lipsuri imediate pentru populație. Efectele includ răspândirea bolilor, blocarea agriculturii, accelerarea migrației și deteriorarea condițiilor de trai din orașe.

Instalații de desalinizare din Orientul Mijlociu au fost bombardate în timpul războiului cu Iranul, în timp ce sistemele municipale din Statele Unite au devenit ținte ale atacurilor informatice. Aceste incidente arată că amenințările pot veni atât din confruntări militare directe, cât și din operațiuni cibernetice.

România dispune de mai puțin de jumătate din media europeană

România resimte deja presiunea exercitată de reducerea rezervelor disponibile, iar diferența față de media Uniunii Europene este semnificativă. Potrivit datelor prezentate de Banca Mondială, țara noastră dispune anual de aproximativ 2.000 de metri cubi pe locuitor, comparativ cu o medie europeană de circa 4.500 de metri cubi.

Acest nivel plasează România aproape de pragul internațional asociat stresului hidric. Banca Mondială apreciază că problema reprezintă una dintre cele mai urgente vulnerabilități emergente ale țării.

Dobrogea și bazinele hidrografice Prut–Bârlad, Buzău–Ialomița și Argeș–Vedea se numără printre regiunile expuse. Riscurile nu se limitează la alimentarea gospodăriilor, ci se extind asupra producției agricole, industriei, transportului naval și sistemului energetic.

Scăderea Dunării la niveluri istorice a arătat cât de repede se poate transforma deficitul într-o problemă de securitate națională. Cele două reactoare de la Cernavodă, care asigură în condiții obișnuite aproximativ 20% din producția de electricitate a României, au ajuns oprite, iar autoritățile au intervenit în albia fluviului pentru a aduce suficientă apă către sistemul de răcire.

Situația nu este izolată la nivel regional. În Serbia, producția celei mai mari hidrocentrale a coborât la aproximativ o treime din nivelul normal. Singura centrală nucleară din Ungaria s-a apropiat, de asemenea, de oprire, deoarece debitul Dunării nu mai asigura cantitatea necesară răcirii.

Deficitul poate provoca astfel pierderi simultane în agricultură, energie, industrie și transport. În comunitățile cele mai expuse, efectele pot ajunge până la întreruperea sau limitarea alimentării populației.

Seceta afectează râuri și rezervoare de pe mai multe continente

Semnalele privind deteriorarea resurselor sunt raportate în tot mai multe regiuni ale lumii. În Puerto Rico, seceta severă a redus rezervele disponibile pentru mii de locuitori și a provocat o criză profundă a alimentării.

În Europa, Rinul și Padul au coborât la niveluri record, afectând navigația, agricultura, producția industrială și ecosistemele. În Statele Unite, cele șapte state care împart fluviul Colorado negociază în condițiile unor penurii fără precedent, după ce principalele rezervoare au ajuns la cele mai scăzute cote de la construirea lor.

Calitatea resurselor este o problemă la fel de gravă precum reducerea cantităților disponibile. Substanțe chimice toxice au fost identificate în toate apele analizate din Anglia, ceea ce amplifică presiunea asupra sistemelor de tratare și asupra autorităților de mediu.

În Pacific se desfășoară cel mai sever fenomen El Niño consemnat până acum, cu efecte asupra vremii și ecosistemelor acvatice din întreaga lume. În același timp, numărul conflictelor asociate accesului la resurse a ajuns la cel mai ridicat nivel din evidențele disponibile.

Centrele de date pun presiune suplimentară asupra comunităților

Dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale creează o nouă categorie de consumatori industriali, deoarece centrele de date necesită cantități importante de energie și apă pentru răcirea echipamentelor. În unele comunități, proiectele au provocat proteste și inițiative locale pentru blocarea construcțiilor.

Locuitorii se tem că noile capacități tehnologice ar putea epuiza rezervele necesare gospodăriilor și dezvoltării rezidențiale. În zonele expuse secetei, autoritățile trebuie să decidă cum sunt împărțite resursele între populație, agricultură, industrie și infrastructura digitală.

Secetele, inundațiile și perioadele de deficit au existat întotdeauna, ca parte a variabilității naturale a climei. Amploarea actuală a fenomenelor este însă asociată de specialiști cu accelerarea schimbărilor climatice provocate de activitățile umane, peste care se suprapun decenii de investiții insuficiente în instituții și infrastructură.

Cercetătorii au avertizat în repetate rânduri că emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din arderea combustibililor fosili vor majora temperaturile, vor modifica regimul precipitațiilor și vor intensifica fenomenele extreme. Printre efectele anticipate se află creșterea nivelului mărilor și extinderea zonelor favorabile vectorilor care transmit boli.

Administrația Trump a redus măsurile privind protejarea resurselor

Deciziile politice pot amplifica problemele provocate de climă și de infrastructura învechită. Agenția pentru Protecția Mediului din administrația Trump a oprit demersurile pentru reglementarea unor noi poluanți și a slăbit norme introduse anterior atât de administrații democrate, cât și republicane.

Administrația americană a susținut și reduceri de miliarde de dolari din bugetele unor instituții care coordonează cercetările privind clima și resursele. Printre acestea se numără Fundația Națională pentru Știință, Serviciul de Studii Geologice al Statelor Unite și Administrația Națională Oceanică și Atmosferică.

În lipsa unor intervenții guvernamentale, specialiștii avertizează că următoarele decenii pot aduce mai multe conflicte, dar și o deteriorare a sănătății publice și a ecosistemelor. Sondajele arată că populația consideră constant cantitatea și calitatea apei drept unele dintre cele mai importante probleme de mediu.

Diplomația și investițiile pot limita riscul unor conflicte

Protejarea resurselor nu depinde de inventarea unor tehnologii complet noi. Soluțiile necesare pentru furnizarea serviciilor de alimentare și canalizare miliardelor de oameni care încă nu beneficiază de ele sunt deja disponibile.

Costurile extinderii accesului și ale combaterii poluării necontrolate sunt mai mici decât pierderile economice, sanitare și sociale produse de lipsa intervențiilor. Investițiile în rețele moderne, sisteme avansate de tratare a apelor uzate și tehnologii eficiente pot crește rezistența infrastructurii la secete, inundații și alte evenimente extreme.

Riscul confruntărilor pentru bazinele hidrografice comune poate fi redus prin tratate internaționale și negocieri diplomatice. O inițiativă finlandeză de diplomație a apei urmărește tocmai prevenirea disputelor dintre statele care depind de aceleași râuri, lacuri sau rezerve subterane.

Agricultura poate obține producții mai mari cu un consum mai redus prin introducerea sistemelor eficiente de irigații. Aceste tehnologii limitează presiunea asupra acviferelor și râurilor deja exploatate peste capacitatea lor naturală de refacere.

Extinderea energiei regenerabile și reducerea treptată a utilizării combustibililor fosili pot încetini schimbările climatice și diminua cantitatea necesară producerii electricității. Măsurile trebuie completate prin educație publică, informarea constantă asupra riscurilor și investiții coordonate ale guvernelor, companiilor și comunităților în tehnologiile și politicile care și-au demonstrat eficiența.