Atât preţul la gaze cât şi cel la energie electrică sunt reglementate, adică impuse de către stat, prin Agenţia de Reglementare în Domeniul Energiei. În urma mai multor scumpiri şi ieftiniri operate succesiv de ANRE, s-a ajuns ca, la 1 iulie 2016, faţă de 1 iulie 2015, evoluţia preţurilor pentru cele două tipuri de utilităţi să fie în antiteză. Mai jos, vom încerca să explicăm cum s-a ajuns la această evoluţie diferită a preţului utilităţilor, într-o perioadă în care tot ceea ce înseamnă energie în Europa este pe un trend de preţ descendent.

Factura la curent, mai ieftină cu 10 lei

În intervalul de timp amintit, ANRE a operat 4 ieftiniri ale preţului final al energiei electrice:
l -1,5% la 1 iulie 2015. Motivul ieftinirii l-a constituit ajustarea cu circa 10% a tarifului de sistem şi cu circa 6% a tarifului de servicii de sistem, ambele categorii de tarife reprezentând o componentă a preţului final al energiei electrice pentru casnici.

  •  -3,5% la 1 ianuarie 2016. Principalul motiv a fost scăderea generală a TVA de la 24% la 20%. La aceeaşi dată, ANRE a decis ca tarifele de distribuţie ale energiei electrice să scadă cu 12%. În acelaşi timp însă, componenta de piaţă concurenţială a crescut la 60%, de la 50% anterior, iar preţurile din piaţa liberă erau mai mari decât cele reglementate, şi a crescut şi ponderea certificatelor verzi în factură, de la 35 de lei/MWh la 43 de lei pe MWh. Ieftinirea distribuţiei s-a compensat cu creşterea CPC şi a CV , astfel încât, până la urmă, singura influenţă în preţ a rămas cea a modificării cotei TVA
  •  -2,4% la 1 aprilie 2016. Motivul pe care ANRE l-a luat în considerare este scăderea preţurilor energiei pe bursă , cu o influenţă de 60% în preţul final la consummator.
  •  -2% la 1 iulie 2016. Ajustarea s-a făcut pe baza ieftinirii transportului cu 11% şi a tarifelor de sistem cu 6,3%.

În total, ieftinirea din perioada 1 iulie 2015 – 1 iulie 2016 este de circa 11%. Practic, o familie care plătea 100 de lei pe lună la curent în 2015, în prezent mai plăteşte doar 90 de lei,considerând acelaşi consum mediu.

După cum se poate vedea mai sus, ieftinirea curentului din ultimul an se datorează, în mare parte, ajustării tarifelor specifice, de transport, sistem şi distribuţie, precum şi din scăderea cotei TVA. Ieftinirea energiei din piaţa liberă a avut doar un impact limitat, pentru că marfa energie reprezintă doar circa 30% din preţul final al curentului la consumator. Energia electrică este suprataxată în România, preţul final având 10 componente , pe lângă costul mărfii propriu-zise, printre care tariful de distribuţie, certificatele verzi, tariful de transport, taxe de cogenerare, toate reglementate, taxa pe „stâlp“, acciză şi TVA. „În fiecare an, ANRE ajustează tarifele de transport pe baza unor documente tehnice. Se fac prognoze în special legate de cantitățile care vor fi transportate. Cu cât volumul este mai mic, cu atât tariful crește — și invers. S-a constatat că a existat o creştere de volum, astfel că tarifele au fost ajustate în sensul scăderii“, spunea, în iulie, după ultima ieftinire a curentului, preşedintele ANRE Niculae Havrileţ. Acesta a subliniat importanţa pe care o are în preţul final ajustarea preţului la energie. „Există o consistentă scădere pe piața angro, ceea ce ne face să credem, corelat cu ieftinirea activității de transport, la o scădere cu 1-2% la preţul final“.
Preţul reglementat al mărfii energie în 2016 este de circa 160 de lei/MWh. La noi acasă însă, preţul final ajunge, funcţie de furnizor, la 530 – 550 de lei/MWh, tocmai din cauza sumedeniei de taxe şi tarife amintite. În România există aproape 9 milioane de consumatori casnici de energie electrică, împărţiţi între patru mari furnizori, Enel, Electrica, CEZ şi E.ON.

Gazele s-au scumpit, pe fondul unui petrol mult mai ieftin

În ceea ce priveşte gazele, de la 1 iulie 2015 şi până la 1 iulie 2016, ANRE a operat o scumpire şi trei ieftiniri astfel:

 
  • 1 iulie 2015, +11%. Motivul a constat în scumpirea de la 53 de lei/MWh la 60 de lei- MWh a gazului de producţie internă, ca parte a acordului de liberalizare a pieţei convenit cu FMI şi UE, dar şi ca urmare a creşterii tarifelor de înmagazinare şi a introducerii în coşul de gaze a unei componente de importuri
  • 1 ianuarie 2016, minus 3,2% din pricina reducerii cotei TVA
  • 1 mai 2016, minus 2% din cauza reducerii cu 6% a tarifelor de distribuţie
  • 1 iulie 2016, minus 3%, motivul fiind ajustarea tarifelor de transport şi introducerea, până la 30 martie 2017, a unui coş de gaze 100% de producţie internă.

În urma acestor modificări succesive de preţuri din ultimul an, gazul s-a scumpit cu circa 2 %, o evoluţie total diferită faţă de energia electrică. Mai mult decât atât, pe pieţele internaţionale gazul s-a ieftinit masiv, pentru că urmează, cu o întârziere de circa 9 luni, cotaţiile petrolului. Astfel, în momentul de faţă, gazele ruseşti , dar şi cele de pe piaţa liberă(cotaţie Baumgarten  – Austria), au ajuns să fie mai ieftine decât cele produse intern de Romgaz şi Petrom. Acest lucru însemna, potrivit acordului cu FMI, că piaţa locală este de facto liberalizată şi ar fi trebuit să se elimine preţurile reglementate înceăând chiar cu 1 iulie 2016, mai devreme cu doi ani faţă de estimările iniţiale. Totuşi, Guvernul Cioloş a decis că o astfel de decizie ar fi hazardată, pentru că actuala situaţie ar putea fi conjuncturală iar petrolul să-şi reia creşterea de preţ, deci şi gazele l-ar urma. Caz în care românii ar putea fi serios afectaţi. Prin urmare, Ministerul Energiei a dat o lege prin care îngheaţă la nivelul actual, de 60 de lei/MWh, preţul gazelor destinat populaţiei până la 31 martie 2017. La acel moment, se va decide dacă piaţa poate fi liberalizată anticipat sau nu. Conform calendarului de liberalizare convenit cu FMI în 2014, liberalizarea pieţei s-ar fi făcut, în 2018, la 90 de lei/MWh, prin scumpiri la fiecare şase luni. În acest moment, calendarul pare a fi desuet, însă o decizie definitivă va fi luată de viitorul Guvern în luna martie a anului viitor.

Preţul gazului din factura pe care o primim la noi acasă are o componentă de doar 46% – 50% a mărfii gaz. Restul sunt tarife de distribuţie, tarife de înmagazinare, transport, acciză, TVA. Preţul final/MWh pe care îl plătesc clienţii E.ON din nordul ţării este de 150 de lei. Clienţii GDF Suez, din sud, plătesc 130 de lei. Din cele 3 milioane de gospodării legate la reţeaua de gaz, 90% sunt clienţii unuia dintre aceşti doi mari furnizori.

Intrăm în piaţa liberă, cu toate riscurile

Atât piaţa de energie electrică a consumatorilor casnici, cât şi cea de gaze, sunt în plin proces de liberalizare. La energie electrică, piaţa va fi în întregime liberă din 2018, în timp ce la gaze, acest lucru s-a putea întâmpla încă din mai 2017, dacă situaţia din piaţa gazelor va fi similară celei actuale. În condiţiile unei pieţe libere, fiecare consumator va putea să îşi aleagă ce furnizor doreşte, criteriul financiar fiind determinant. O concurenţă deplină de piaţă ar trebui să aibă numai avantaje pentru consumatori. Pe de altă parte însă, „aripa protectoare“ a preţurilor reglementate nu va mai exista. Aşadar, dacă gazele sau electricitatea, din cauza unor factori de piaţă, se vor scumpi considerabil, atunci impactul se va transmite aproape integral în facturi. Ca să exemplificăm, putem considera un an extrem de secetos, cu penurie de apă pentru Hidroelectrica, care va necesita turarea la maximum a termocentralelor pe cărbuni pentru acoperirea deficitului de curent. Hidroecentralele sunt cei mai ieftini producători de current iar termocentralele cei mai scumpi. Astfel, factura la current a consumatorilor va creşte.

De cealaltă parte, la gaze, dacă preţul petrolului, acum la valori de 30% din maximele atinse în 2014, va reîncepe să urce, preţul gazelor îl va urma, cu o întârziere de 6-9 luni. Şi în acest caz, consumatorii casnici vor resimţi direct în facturi evoluţiile pieţelor internaţionale.

Te-ar putea interesa și: