Andreea Oglagea, director executiv A.R.T. Fusion, a fost inclusă în 2025 în „Top Capital Femei de Succes”. Iar în cadrul unui interviu pentru publicație, ea a explicat despre cum a fost pentru echipă să organizeze „Horror Vacui”, despre ce și-au propus cu acest proiect și care au fost rezultatele.

Andreea Oglagea și „Horror Vacui”

„Proiectul a fost greu de organizat din punct de vedere al timpului, am avut 4 luni să organizăm cel mai lung eveniment teatral din lume, lucru care vă pot spune că nu este ușor, dar echipa proiectului și voluntarii incredibili pe care i-au avut au reușit să-l ducă la final cu mult brio”, declară ea.  

„Cum spuneam, ne-am propus să activăm societatea românească și să-i demonstrăm că putem face mult bine când suntem împreună și că niciun gest, nicio faptă nu rămâne fără ecou. Cifrele sunt importante, ne-au însoțit în aventura noastră de la Galateca peste 5000 de persoane, dar cel mai important lucru este că am simțit că România a reușit să se mai vindece puțin”, a adăugat Andreea Oglagea. 

Non-stop

CAPITAL: În perioada 15 – 22 februarie, în colaborare cu Muzeul Abandonului din București, s-a organizat „Horror Vacui”, cel mai lung eveniment teatral din lume reprezentat de un maraton de șapte zile, non-stop, cu peste 500 de actori și peste 500 de povești despre abandon. Ce ne puteți spune despre acest eveniment? Care este povestea lui?

ANDREEA OGLAGEA: Trebuie să recunosc că proiectul a fost propus organizației noastre de către directorul artistic al proiectului Alexandru Ivănoiu și eu l-am acceptat bucuroasă pentru că îmi place să spargem barierele limitative dintre artă și activism și să dovedim că putem face schimbări la nivel de societate prin proiecte care par o nebunie la început.

Ne-am dorit foarte mult să organizăm acest proiect nu doar pentru că aduce la suprafață abandonul și cât de multe probleme există la nivelul societății din cauza acestui lucru, dar și că proiectul și-a propus de la început să găsească și un împreună și ce putem face la nivel colectiv pentru a ne organiza către mai mult bine. Practic, proiectul și-a propus să deschidă rana abandonului și să o închidă prin putere colectivă.

La drum pe 20 de ani

C: Care este cel mai important proiect implementat în 2024 de către departamentul pe care îl coordonați / instituția pe care o conduceți?

AO: Nu aș putea să aleg un singur proiect, întrucât toate proiectele noastre se completează pentru a ne ajuta să ne atingem scopul general, acela de a activa tinerii să aducă o schimbare în comunitățile lor. Cred că impactul cumulativ al proiectelor noastre ne ajută să generăm schimbări semnificative.

De 20 de ani, asociația noastră dezvoltă și implementează proiecte care creează contexte de învățare bazate pe educația non-formală și arta participativă și capacitează tineri și profesioniști care lucrează cu tinerii. Fie că vorbim despre învățarea unei metode de lucru sau cunoștințe despre anumite tematici, aceste contexte sunt esențiale pentru a-i echipa pe tineri cu abilitățile și cunoștințele necesare pentru a aborda probleme sociale și de mediu.

Toate proiectele noastre abordează schimbarea pe două niveluri – la nivel de societate, prin ateliere în școli și universități, cursuri de formare, evenimente comunitare, toate vizând creșterea gradului de conștientizare și înțelegere a drepturilor omului și la nivel instituțional, prin capacitarea tinerilor și sprijinirea lor în organizarea și participarea la activități care îi aduc împreună cu factori de decizie pentru a cere schimbările pe care ei le văd necesare.

Bucharest Feminist Film Festival

C: Care este cel mai mare proiect din cariera dumneavoastră implementat în cadrul instituției în care activați în prezent?

SS: Proiectul cel mai mare și mai apropiat de sufletul meu este Bucharest Feminist Film Festival, care în 2025 ajunge la cea de-a cincea ediție. Este un eveniment organizat la intersecția dintre educație, artă și activism prin care ne dorim să combatem stereotipurile de gen și violența de gen prin conștientizare, dialog și reflecție. 

La bază, noi credem că pentru a schimba ceva, trebuie să vorbim despre acel lucru, iar despre problemele din sfera egalității de gen se vorbește prea puțin în societatea românească. Despre menstruație, consimțământ sau avort, nu vorbim pentru că este rușinos, despre violența domestică nu vorbim pentru că am fost invățați că este o problemă în familie, și nu a societății, și așa rămânem țara cu numărul cel mai mare de mame minore din UE, cu numărul cel mai mare de femei traficate și țara pe ultimul loc în mai toate clasamentele pe egalitate de gen din Uniunea Europeană.

În cadrul festivalului abordăm toate aceste tematici nu numai prin proiecții de filme și discuții cu echipe de filme internaționale, dar și prin dezbateri cu experți și experte, factori de decizie locali și naționali, expoziții, ateliere și evenimente de artă și artă participativă create de persoane tinere. Încercăm, practic, să oferim o gamă cât mai largă de medii și contexte de interacțiune, astfel încât să atragem un public cât mai mare.

Convingerea noastră, de asemenea, este că feminismul nu e doar pentru femei, ci pentru toată lumea – că problemele inegalității de gen și viața într-o societate patriarhală ne afectează pe toți și pe toate, încă de la vârste fragede, deși în moduri și la niveluri diferite.

Din acest motiv am și păstrat cuvântul ‘feminist’ în numele evenimentului, deși știm că acest cuvânt atrage de multe ori sentimente negative, dar credem că aceste sentimente vin de cele mai multe ori dintr-o neînțelegere a feminismului, a tot ceea ce înseamnă și toate progresele către care ne-a adus feminismul. Speranța noastră este ca de la fiecare ediție să reușim să ajungem la tot mai multe persoane tinere, inclusiv și poate mai ales la cele care au o percepție negativă în ceea ce privește feminismul.

Un 2025 încărcat

C: Care sunt proiectele prevăzute pentru 2025?

AO: Pe lângă ediția a IV-a a festivalului, anul acesta organizăm cursuri de formare internaționale pe tematici legate de activism, climă și drepturile omului, mergem în școli și universități cu Teatru Legislativ (pe tematici legate de hărțuire sexuală și egalitate de gen), organizăm ateliere de artă participativă pentru tineri și pregătim studii de cercetare – toate proiectele noastre pot fi găsite pe www.artfusion.ro și pe paginile noastre de Facebook și Instagram. 

C: Care sunt cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat în ultimul an?

AO: Cele mai mari provocări din ultimul an au fost stresul și burnout-ul – am planificat anul 2024 cu entuziasm dar fără atenție, și am ajuns să am un an extrem de încărcat și multe luni în care am funcționat pe pilot automat, totul culminând cu mai multe probleme de sănătate odată ce s-a terminat perioada de stres. 

Învățăm din toate însă, și pentru anul acesta am spus deja „nu” la mai multe lucruri astfel încât să îmi revin ușor, ușor și să am mai multă grijă de mine.

Curiozitate și întrebări incomode

C: Ce sfat i-ați da unui tânăr care este la început de drum într-o carieră similară cu a dumneavoastră?

AO: Să fie curios și proactiv, să încerce cât mai multe lucruri și să nu-i fie frică să pună întrebări, chiar și atunci când sunt incomode. 

C: Care credeți că vor fi cele mai importante schimbări în domeniul în care activați în următorii 10 ani?

AO: Cred că vom asista la o serie de schimbări semnificative determinate de evoluții tehnologice, dar și sociale și economice. În primul rând, cred că ONG-urile vor adopta tot mai multe instrumente digitale pentru a-și eficientiza activitățile, inclusiv Inteligența Artificială, care văd că este folosită din ce în ce mai mult (și nu mereu într-un mod pozitiv).

În ceea ce privește schimbările sociale, eu am foarte multă încredere în tineri. Deși se vorbește mult de apatia și neimplicarea tinerilor, în ultimii ani s-au dezvoltat niște mișcări ale tinerilor extraordinare, mai ales în sfera schimbărilor climatice, și cred și sper că acesta este doar începutul.

Cred, de asemenea, că problemele legate de schimbările climatice și sustenabilitate vor trebui să devină prioritare pentru mai multe ONG-uri. Și, nu în ultimul rând, cred că mediul asociativ va fi supus unor cerințe tot mai mari de transparență și responsabilitate, mai ales în contextul politic (global) actual.

Banii vorbesc

C: Bani. Ce vă spune acest cuvânt?

AO: Subiectul banilor este de multe ori unul sensibil în sfera în care activez, cea a organizațiilor nonprofit. Există acest mit că persoanele care lucrează în ONG-uri fac asta doar în regim de voluntariat sau ar trebui să facă asta doar în regim de voluntariat. Există așteptări din partea multor instituții sau companii ca ONG-urile să implementeze activități fără să aibă și un buget sau cu fonduri care acoperă toate costurile ce țin de o activitate/un proiect, mai puțin costurile aferente persoanei care trebuie să planifice și să organizeze acea activitate/acel proiect.

Și, în același timp, ideea că oamenii ar trebui să lucreze cu cât mai puțini bani a fost normalizată în rândul persoanelor din mediul ONG, unii considerând asta chiar un motiv de mândrie. Este un mod de gândire cu care nu mă identific, cred că una dintre responsabilitățile angajatorului, în orice domeniu, este să se asigure că angajații sunt remunerați corect și echitabil pentru munca lor.

Această remunerație trebuie să reflecte nu doar volumul de muncă, ci și competențele, experiența și responsabilitățile fiecărui angajat. Cred că este timpul să depășim miturile și prejudecățile legate de bani în ONG-uri (și nu numai) și să construim medii de lucru în care profesioniștii sunt remunerați corect, apreciați și motivați să contribuie la schimbări pozitive în societate.

Mai departe de asta, un lucru care m-a deranjat mereu în România este ‘secretizarea’ salariilor, faptul că suntem descurajați sau chiar ne este interzis să dezvăluim colegilor nivelul salarial mi se pare ridicol. Eu mi-am început cariera profesională în Marea Britanie, unde este o practică comună ca toate anunțurile de joburi să includă și nivelul salarial.

La noi este secret. Și este un dezavantaj clar pentru angajați, încât permite perpetuarea unor diferențe salariale nejustificate (inclusiv bazate pe criterii precum genul, vârsta sau etnia). Consider că transparența salarială este un pas important către o piață a muncii mai echitabilă și mai transparentă. Cred că angajatorii ar trebui să adopte această practică pentru a construi un mediu de lucru mai sănătos și mai productiv.