Politicienii înțeleg, în sfârșit, că tensiunile sociale pot ușor depăși ca importanță criza în sine, prin simplu fapt că adună în mod direct și sincer zeci de mii de alegători. Ați văzut că demonstranții nu mai sunt doar sindicaliști sau angajații la stat. Ceea ce pune probleme multor guverne. O generație de tineri a fost deja pierdută, iar acum suportăm consecințele: scăderea productivității, pierderea capacității de inovare, impactul negativ general asupra calității vieții.

Am atins pragul de saturație de care vorbeam de curând. Totul are o “viață de raft”, totul expiră la un moment dat. Chiar în ultima zi de vânzări închidem “magazinul” pentru noua emisiune monetară, mobilitatea alegătorilor, acceptarea lui “amână și prefă-te”, lipsa asumării responsabilității din partea politicienilor și aprobarea raționamentului că austeritatea și politica monetară superficială va schimba indicatorii fundamentali.

Urmează să se întămple una din două:

1. Radicalizare – fascism și comunism?

Dacă politicienii ignoră acest apel la schimbare, atunci alegătorii se vor radicaliza și vor migra către extrema stângă și către cea dreaptă, în egală măsură. Ne gândim foarte serios că una dintre previziunile noastre controversate pentru 2013 să fie chiar întoarcerea la comunism în estul Europei și orientarea către regimuri mai autocratice în sudul continentului. Alegătorii din Grecia primesc cu brațele deschise formațiunea politică de extremă dreapta Răsăritul Auriu, iar în Italia, următorul prim ministru ar putea fi un comediant-blogger, Beppe Grillo, fondatorul partidului Mișcarea de Cinci Stele.

În vremuri de restriște, oamenii recurg la extreme – iar acum, după cum se poate vedea, suntem chair în vremuri de restriște: avem o criză bancară, economică, politică și socială în plină desfășurare. Nu se poate mai rău, ceea ce poate fi un lucru bun, până la urmă.

2. Tensiunea socială ca vector politic – poate provoca pierderi însemnate

Dacă politicienii ascultă de glasul schimbării, vom asista la implicații financiare majore. Nu uitați că, pentru a reduce tensiunile sociale, guvernele vor trebui să-și asume peirderile provocate de garanțiile și împrumuturile acordate Greciei și altor state aflate în aceeași situație.

Asta nu va funcționa tocmai bine în Germania, unde o grațiere de 50% a datoriilor Greciei se traduce printr-o notă de plată de 17,5 miliarde de euro – adică exact de cât are nevoie Germania pentru a-și echilibra bugetul în 2014! Să vedeți distracție, doamna Merkel!

Mai mult, dacă una sau două dintre țări primesc o gură de oxigen și li se permite să amâne reformele (respectiv să mențină niveluri scăzute ale dobânzilor) – FMI, Banca Centrală Europeană și restul guvernelor Europei vor fi nevoite să ia asupra lor și să suporte din propriile bugete pierderile asociate acestei măsuri. Câteva țări vor avea un cost suplimentar pentru că vor fi nevoite să iasă pe piață și să scoată capitaluri cu dobânzi mai mari decât cele ale Greciei sau ale țărilor aflate în “pauză”.

Suportarea pierderilor ar fi un pas important pentru Europa. Am împărțit egal datoriile și povara lor. Acum trebuie să democratizăm pierderile pentru a păstra ce-a mai rămas din Europa și pentru a opri tentația maselor de a se îndrepta către extremele politicii. Șomajul și tensiunile sociale pot fi terenul fertil al unor noi politici, dar măsurile care vor fi luate prin aceste noi politici vor fi suportate din buzunarele contribuabililor, mai ales din cele ale europenilor din țările nordice, mult mai prudenți.

A sosit vremea schimbării? Mă îndoiesc, însă pare că ne îndreptăm în direcția cea bună, ceea ce arată încă o dată că tot ce trebuie să facem într-o criză serioasă este să permitem schimbarea.

Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank

Steen Jakobsen are peste 25 de ani de experienţă în domeniul tranzacţionării de proprietăţi şi investiţii alternative. În 1989, după finalizarea studiilor economice la Copenhagen University, şi-a început cariera la Citibank N.A. Copenhagen, de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank ca Director, Head of Sales and Options. În 1992, s-a alăturat echipei Chase Manhattan din Londra având funcţia de vice-preşedinte, Head of Scandinavian Sales, iar apoi grupului Chase Manhattan Proprietary Trading. În 1997, a ocupat poziţia de  Global Head of Trading, FX and Options la Christiania (în prezent, Nordea) în New York până când s-a alăturat echipei UBS din New York, în 1999, ca Director Executiv al Global Proprietary Trading Group.

Steen s-a alăturat echipei Saxo Bank în anul 2000. După o scurtă absență de doi ani, timp în care a ocupat poziția de Chief Investment Officer la Limus Capital Partners, s-a întors la Saxo în anul 2011 pe poziția de Chief Economist.