În condițiile în care Comisia Europeană a stabilit ca obiectiv neutralitatea climatică până în 2050, sistemele de încălzire au intrat într-un proces de transformare accelerată. Statele membre, inclusiv România, trebuie să încurajeze tehnologii mai curate, în timp ce populația are de ales între tradițional și modern, între costuri imediate și economii pe termen lung.
Sobele între tradiție, costuri accesibile și emisii de carbon
Sobele rămân o opțiune răspândită atât în mediul rural, cât și urban, unde sunt folosite ca surse suplimentare de încălzire. Diversitatea materialelor și a tipurilor de combustibil face ca aceste sisteme să se adapteze la diferite nevoi.
Există sobe din fontă, recunoscute pentru rezistență și capacitatea de a reține căldura timp îndelungat. Modelele din teracotă oferă un aspect rustic și distribuie uniform căldura, în timp ce sobele din oțel sunt apreciate pentru instalarea rapidă și randamentul termic ridicat. Variantele din ceramică refractară sau cărămidă sunt dedicate spațiilor mari, unde se dorește un transfer de căldură lent și constant.
Din punct de vedere al combustibilului, sobele pe lemne domină piața, dar există și soluții pe peleți, gaz sau chiar electrice. Cele pe peleți sunt mai ușor de utilizat, datorită alimentării automate, iar cele pe gaz asigură confort rapid acolo unde există rețea disponibilă. Variantele electrice rămân simple de montat și întreținut, însă depind integral de prețul energiei electrice.
Din perspectiva poluării, sobele pe lemne și cărbune emit cantități importante de particule fine (PM2,5) și monoxid de carbon, cu impact negativ asupra calității aerului. Aceste emisii contribuie la probleme respiratorii și la încălzirea globală.
Sobele pe peleți sunt mai eficiente și generează mai puțini poluanți, dar depind de producția industrială de peleți. Modelele pe gaz și electrice au emisii reduse la utilizare, însă gazul rămâne un combustibil fosil, iar electricitatea depinde de mixul energetic național.
Prețurile sobelor diferă considerabil:
- O sobă pe lemne din fontă de 9–11 kW costă aproximativ 4.180 lei.
- O sobă pe lemne din fontă de 5–8 kW are un preț de circa 3.190 lei.
- O sobă pe lemne din fontă de 10–13,5 kW se găsește la 4.690–4.999 lei.
- O sobă pe gaz de 4,2 kW costă în jur de 647 lei.
- O sobă pe lemne de putere mică sau medie are prețuri între 700 și 3.000 lei.
- O sobă de teracotă de 3–4 kW costă între 1.500 și 5.000 lei, în funcție de execuție și montaj.
Preţul unei sobe depinde de mai mulți factori:
- Puterea termică — sobele care pot da mai multă căldură (kW mai mare) costă mai mult pentru că trebuie materiale mai bune, mai multă masă de fontă/otel etc.
- Materialul din care este construită — fontă, oțel, teracotă, zidărie, etc. O fontă groasă este mai scumpă decât o sobă subțire de oțel, dar prinde temperaturi mai stabile și durează mai mult.
- Eficiența / randamentul — sobe cu design eficient, cu circuit de fum bine gândit, cu sticlă termo-rezistentă, cu sistem de reglare, cu deflectoare, etc., sunt mai scumpe, dar consumă mai puțin combustibil.
- Dotări suplimentare — plită de gătit, cuptor, ușă cu geam termorezistent, decor, culori speciale, accesorii de evacuare fum, sisteme automate (admitere aer, clapete), toate acestea cresc prețul.
- Design și estetică — modelele deosebite, sobele decorative, cele cu sticlă mare sau design modern, culori speciale – toate adaugă cost.
- Transport și montaj — sobele grele (fontă, teracotă) au costuri mai mari de livrare. Montajul/instalarea sau racordul la coș de fum pot adăuga semnificativ la cost.
Pompe de căldură: investiții mari, economii pe termen lung
Pompele de căldură devin treptat soluția recomandată la nivel european pentru încălzirea locuințelor. Principiul lor este asemănător cu cel al unui frigider, dar în sens invers: extrag căldura din mediu și o transferă în interior.
Există trei tipuri principale. Modelele aerotermale (aer-apă) folosesc aerul exterior și sunt comparabile cu aparatele de aer condiționat. Cele hidrotermale utilizează apa din lacuri sau pânza freatică, iar cele geotermale exploatează temperatura constantă a solului. Diferențele constau în eficiență, costuri de instalare și stabilitatea sursei de energie.
Avantajul major al pompelor de căldură este eficiența: pentru fiecare kilowatt consumat, pot genera de trei sau chiar patru ori mai multă energie termică. În plus, reduc semnificativ emisiile și dependența de combustibili fosili. Totuși, dezavantajul este investiția inițială ridicată și necesitatea unei instalări specializate.
În privința poluării, pompele de căldură nu emit direct gaze sau particule, ceea ce le face cea mai curată soluție. Impactul lor depinde însă de sursa de electricitate folosită. Atunci când sunt alimentate din rețele bazate pe combustibili fosili, amprenta lor de carbon rămâne relevantă, dar este mult mai mică decât în cazul centralelor clasice. Integrarea cu panouri fotovoltaice reduce aproape complet emisiile.
Prețul pompelor de căldură:
Prețul pompelor de căldură variază considerabil, dar puteți estima costuri orientative: pompele aer-apă de bază pot fi între 23.800 – 33.800 lei (fără instalare), în timp ce sistemele geotermale (sol-apă) ajung la 37.500 lei și pot depăși 50.000 lei, cu instalarea inclusă, care poate adăuga între 6.300 și 10.000 lei pentru montajul aer-apă și mii de euro pentru sistemele geotermale.
Manopera pentru montajul pompei de căldură aer-apă este estimată între 6.300 – 10.000 lei, incluzând materialele și punerea în funcțiune.
Exemple de costuri:
- Pompe de căldură aer-apă: Puteți găsi modele de 12 kW la prețuri între 23.800 și 33.800 lei, fără a include costul instalării.
- Pompe de căldură geotermale (sol-apă): Prețul unei pompe sol-apă de 20 kW, fără instalare, începe de la aproximativ 37.500 lei.
- Sisteme complete: În unele cazuri, un pachet complet de pompă de căldură, incluzând și panouri fotovoltaice, poate ajunge la 5.000 de euro
Centrale termice: opțiuni diverse și emisii diferite
Centralele termice rămân soluția preferată în multe gospodării urbane. Ele se diferențiază prin tipul de combustibil utilizat, ceea ce influențează costurile, întreținerea și nivelul de poluare.
1). Centralele pe gaz natural sunt printre cele mai populare. Prețurile variază între 3.000 și 5.000 lei pentru locuințe mici și pot depăși 20.000 lei pentru echipamente de putere mare. Ele sunt eficiente, dar depind de rețeaua de gaz. Arderea gazului produce emisii de dioxid de carbon și metan, ambele gaze cu efect de seră, ceea ce le face vulnerabile în fața legislației europene.
2).Centralele electrice costă între 2.500 și 4.000 lei pentru modele de apartament și pot ajunge la 100.000 lei pentru aplicații industriale. Nu emit gaze la utilizare, însă impactul asupra mediului depinde de mixul energetic național. În România, unde energia provine încă în proporție semnificativă din cărbune și gaze, emisiile indirecte nu sunt neglijabile.
3).Centralele pe GPL pornesc de la 3.000 lei și ajung până la 22.000 lei. Ele produc mai puține emisii decât cele pe motorină sau cărbune, dar rămân dependente de combustibili fosili. Depozitarea GPL-ului presupune și riscuri de securitate.
4).Centralele pe combustibil lichid, precum motorina sau păcura, se situează între 6.000 și 10.000 lei pentru gospodării mici și peste 30.000 lei pentru clădiri mari. Acestea au emisii ridicate de particule și oxizi de azot, fiind printre cele mai poluante variante.
5).Centralele pe combustibil solid au prețuri între 4.000 și 7.000 lei pentru modele clasice și peste 20.000 lei pentru cele moderne pe peleți sau gazeificare.
În timp ce arderea lemnului este considerată neutră în bilanțul de CO₂, emisiile de particule fine și monoxid de carbon pot fi semnificative. Modelele automatizate cu peleți reduc acest impact, dar rămân mai puțin curate decât pompele de căldură.
Costuri comparate și legislația europeană
Prețurile sistemelor de încălzire variază de la câteva sute de lei pentru o sobă simplă până la peste 50.000 lei pentru o pompă de căldură geotermală. Centralele se situează în zona intermediară, cu o plajă largă între 3.000 și 38.000 lei, în funcție de combustibil și tehnologie.
În paralel, legislația europeană favorizează sistemele cu emisii reduse. Sobele pe lemne și centralele pe combustibil lichid vor fi treptat limitate, iar investițiile publice se concentrează pe pompe de căldură și soluții electrice. România are în plan înlocuirea treptată a sobelor tradiționale cu pompe de căldură, pentru a reduce poluarea din zonele rurale și urbane.
Pentru consumatori, alegerea nu se mai reduce doar la preț sau confort. Impactul asupra mediului și compatibilitatea cu reglementările UE devin criterii obligatorii, care vor influența atât piața echipamentelor, cât și sprijinul financiar oferit prin programe guvernamentale.
