Sectorul agricol mai adaugă un an pe lista celor pierduţi. Producătorii aşteaptă concentrarea proprietăţii, într-o perioadă în care patru milioane de hectare rămân necultivate.
Şi în condiţiile astea de criză, lumea tot trebuie să mănânce – îşi exprimă Adrian Porumboiu, unul dintre cei mai mari investitori autohtoni în agricultură, speranţa că acest domeniu ar putea să fie şi în acest an unul dintre principalii contributori la PIB. Din păcate, în agricultura românească există o singură constantă: potenţialul. În rest, ca şi acum 20 de ani sau acum un secol, depinde în prea mare măsură de condiţiile meteorologice. „După cum a început acest an, cu secetă, nu se întrevede nicio şansă ca agricultura să aibă o contribuţie semnificativă la PIB“, spune însă Culiţă Târâţă, alt investitor major din domeniu, care prin compania TCE 3 Brazi deţine aproape întregul teren cultivabil din Insula Mare a Brăilei. „Dacă, eventual, va ploua pe parcursul anului, atunci s-ar putea să stăm mai bine. Este însă inadmisibil ca în secolul al XXI-lea să stăm la mila Domnului şi să aşteptăm ca ploaia să ne salveze culturile“, continuă el.
Anul trecut, agricultura a contribuit cu circa 7% la formarea PIB (fără industriile conexe); Pentru 2009, Comisia Naţională de Prognoză estimează o scădere a acestui aport cu 2,9%. Petrică Herăscu, cel care deţine, alături de fratele său Marius, grupul de firme cu activităţi în agricultură Galmopan, este la rândul său sceptic. „Cred că aportul agriculturii în PIB se va menţine doar pentru că celelalte sectoare, în special construcţiile şi industria auto, vor scădea mai mult“, spune acesta.
După aderare, una dintre componentele Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, cofinanţat de Uniunea Europeană, este implementarea unei infrastructuri de irigaţii. „Acest program este de Evul Mediu“, afirmă proprietarul procesatorului de carne Kosarom, Neculai Apostol, susţinut şi de opinia lui Culiţă Tărâţă. „A existat un proiect pentru un sistem de irigaţii cu bani de la UE, dar autorităţile nu pot justifica banii cheltuiţi. Proiectul vizează un sistem depăşit; la ora actuală irigaţiile sunt controlate de computer, iar noi încă vrem să cărăm apă cu cârca“, acuză acesta. În opinia lui Tărâţă, pentru a avea o agricultură cu adevărat competitivă, prima urgenţă este rezolvarea problemei sistemelor de irigaţii, puse pe butuci de „pariul cu agricultura“ al primului guvern postdecembrist. „Ar trebui găsită o formulă prin care să se poată face sisteme de irigaţii indiferent de proprietar, poate chiar să se recurgă la măsuri coercitive, altfel nu ajungem nicăieri“, completează omul de afaceri, care va investi anul acesta „câteva zeci de milioane de euro“ într-un asemenea sistem.
Fantoma „pariului“ mai bântuie încă agricultura
Fărâmiţarea proprietăţii agricole este laitmotivul acuzelor la adresa agriculturii româneşti, invocat inclusiv de investitorii autohtoni. Potrivit Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, suprafaţa medie a unei ferme individuale din România este de 2,2 hectare, în vreme ce fermele din UE valorifică, în medie, 19 hectare. De altfel, doar 4,8 milioane de hectare din cele aproximativ 14 milioane sunt cultivate de companii de specialitate.
În continuare, agricultura românescă rămâne una preponderent de subzistenţă. „Mai mult de 81% din exploataţiile agricole individuale folosesc peste 50% din producţie pentru autoconsum. Micile ferme nu sunt capabile, în acest moment, să vândă produsele în marile lanţuri de hipermarketuri şi supermarketuri“, consemnează un studiu recent al BCR. „Cel mai probabil, agricultura va oferi rezultate destul de slabe anul acesta, având în vedere modelul istoric de creştere sinusoidală – anii buni alternând cu cei mai puţin buni – şi investiţiile scăzute, care au indus o vulnerabilitate ridicată acestui sector al economiei în faţa condiţiilor meteo“, continuă autorii studiului.
Totuşi, primele semne ale consolidării proprietăţii în agricultură au început să apară, dar nu sunt încă suficient de consistente. „în acest an, nu cred că vor fi consolidări semnificative în structura proprietăţii agricole, dar în anii viitori mă aştept la unele importante“, spune Adrian Porumboiu. „noi nu ne mai extindem, avem deja în exploatare circa 50.000 de hectare, şi costurile sunt destul de mari, investim 25 de milioane de euro pe an doar în producţia de cereale. Anul trecut, am avut o cifră de afaceri de 220 de milioane de euro, dar pentru acest an nu pot să fac nici un fel de estimare“, continuă acesta.
În schimb, pe piaţă au apărut investitorii străini, printre care se numără companiile daneze Ingleby, Agro Syd Invest, FirstFarms, Dangro Invest şi Jantzen Development, care deţin împreună circa 25.000 de hectare de teren agricol. Jantzen Development controlează, prin intermediul Romania Farm Invest, ferma Agro Cocora, de 6.000 de hectare, în judeţul Ialomiţa. Aceştia au în derulare un proiect şi în Constanţa, unde vizează arendarea către agricultori danezi a unei suprafeţe de teren de 1.650 de hectare. Tot în acest scop, Dagro Invest are investiţii în zonele Cluj, Timişoara, Braşov, Bucureşti şi Iaşi. La preţul actual al terenurilor agricole (1.500 – 4.000 euro/ha), investiţia minimă a acestor investitori a fost de 37,5 milioane de euro.
Subvenţii mici şi greşit direcţionate
Numărându-se printre cei mai mari investitori străini deja prezenţi în agricultură, americanii de la Smithfield vor contribui şi ei la consolidarea fermelor agricole. „Urmărim operaţionalizarea a zece ferme de porci şi încheierea de parteneriate cu fermieri particulari pentru alte trei. Vom depune dosare de finanţare din fonduri europene a altor trei proiecte şi elaborăm studii de prefezabilitate pentru încă 30 de ferme, în cooperare cu producătorii particulari. Intenţionăm să ajungem la 100 de ferme cu capacităţi de 2.000 până la 8.000 de capete“, spune Bogdan Mihail, director general la compania Smithfield Ferme.
Din păcate, lipsa unei politici agrare coerente, integrate şi a unei legislaţii care să favorizeze crearea de ferme şi exploataţii pe suprafeţe mari amână dezvoltarea celui mai important sector al economiei româneşti pe termen nedefinit. Potrivit ministrului de resort, Ilie Sârbu, există o promisiune din partea Uniunii Europene, prin care se va permite majorarea subvenţiei la hectar de la 107 la 142 de euro. De majorare ar urma să beneficieze aproximativ 1.250.000 – 1.300.000 de agricultori, cu alte cuvinte, circa 15% din populaţia rurală.
În schimb, cultivatorii de plante bioenergetice ar putea beneficia, din vară, de o subvenţie anuală în valoare de 100.000 de euro. Un studiu al Institutului European din România (IER) arată că România îşi poate acoperi, din resurse interne, cantitatea de biocarburanţi recomandată şi, în plus, dispune de potenţial pentru realizarea unei producţii în măsură să acopere până la 8% din necesarul european. Ceea ce nu a luat în calcul institutul este faptul că, în general, biocombustibilii se cultivă pe terenuri care înainte erau destinate cerealelor şi contribuie masiv la diminuarea recoltelor, în condiţiile în care România deja importă acest tip de produse.
Între timp, investitorii din agricultură atrag atenţia că mari suprafeţe de pământ rămân necultivate. Potrivit lui Neculai Apostol, circa patru milioane de hectare vor rămâne neînsămânţate în acest an. Fiecărui român îi revine în medie un teren arabil de circa 0,42 ha, valoare superioară multor ţări europene şi aproape dublă faţă de media europeană, care este de doar de 0,236 ha/locuitor.
În continuare, subvenţiile în agricultură sunt tratate de autorităţi ca fiind cheltuieli, şi nu investiţii. În plus, recenta rectificare de buget a mai tăiat două miliarde de lei din bugetul Ministerului Agriculturii, fiind cea mai consistentă reducere de fonduri din administraţie. „Nici o şansă ca agricultura să mai salveze PIB-ul. Nu ştiu dacă va fi un an bun sau un an prost, dar chiar dacă va fi un an excelent, la cum se tratează problema acum, slabe şanse să mai existe încasări la buget“, afirmă Sorin Minea, acţionarul majoritar al procesatorului de carne Angst. „Din păcate, cei de la finanţe nu sunt profesionişti, nu ştiu cum să trateze problema, iar replica lor vizavi de retragerea de la negocieri a majorităţii patronatelor e de neam prost“, conchide Sorin Minea.
«Dacă, eventual, va ploua pe parcursul anului, s-ar putea să stăm mai bine. Este însă inadmisibil ca în secolul XXI să rămånem la mila Domnului şi să aşteptăm ca ploaia să ne salveze culturile.»
Culiţă Tărâţă, TCE 3 Brazi
– 2,9% este scăderea valorii adăugate brute a agriculturii în PIB, estimată pentru acest an de Comisia Naţională de Prognoză, după ce în anul anterior crescuse cu 21,4%
4.000 de euro este preţul maxim al unui hectar de teren agricol, în condiţiile în care în vestul Europei valoarea unui hectar depăşeşte 20.000 de euro. Suprafaţa cultivabilă a României este de circa 14 milioane de hectare
Sorin Minea
Acţionarul majoritar al procesatorului şi comerciantului de produse din carne Angst nu dă nicio şansă agriculturii în faţa incompetenţei autorităţilor.
Ioan Niculae
Interagro este, cu 50.000 de hectare, unul dintre cei mai mari deţinători de terenuri agricole. Grupul estimează pentru acest an o cifră de afaceri de un miliard de euro.
Culiţă Tărâţă
Este, prin compania TCE 3 Brazi, „stăpânul“ Insulei Mari a Brăilei. Anul acesta va investi „câteva zeci de milioane de euro“ într-un sistem de irigaţii.
Adrian Porumboiu
Deţine 50.000 de hectare de teren şi investeşte anual 25 milioane de euro în producţia de cereale. Grupul său de firme a realizat în 2008 o cifră de afaceri de 220 milioane de euro.
Neculai Apostol
Deţine procesatorul de carne Kosarom şi Agricola Târgu-Frumos. A obţinut o finanţare din fonduri guvernamentale germane în valoare de 25 milioane de euro.
