În 2008, Marea Britanie a blocat livrarea de către firma York Guns a unui transport de 130.000 pistoale-mitralieră Kalaşnikov către Libia, deoarece existau temeri că armele ar fi putut fi revândute în Sudan. În acelaşi an, România a dat totuşi undă verde pentru vânzarea a 100.000 de arme către regimul Gaddafi, adaugă sursa citată.

La rândul său, premierul britanic David Cameron a ales recent să îl includă în delegaţia care l-a însoţit într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu pe Ian King, manager al firmei de armament BAe Systems, ca şi directori ai firmelor Rolls Royce şi Thales, companii active şi în producţia de armament.

Ultimul raport privind exporturile de arme din UE, apărut în ianuarie şi care se referă la anul 2009, arată că ţările membre UE au acordat licenţe totalizând 687,6 milioane euro, cu numai doi ani înaintea masacrului actual de pe străzile oraşelor libiene. Datele pentru exporturile recente sunt însă incomplete.

Raportul UE indică faptul că Malta a acordat în 2009 licenţe şi a livrat arme mici în valoare de 79,7 milioane de euro în nordul Africii. Valoarea licenţelor acordate de Belgia a fost de 18 milioane euro, iar în cazul Bulgariei este vorba despre 3,7 milioane euro. În ce priveşte echipamentul electronic de bruiaj, Germania a acordat în anul 2009 licenţe în valoare de 43,2 milioane euro, Marea Britanie de 20,7 milioane euro şi Italia de 1 milion euro.

Oficiali UE au afirmat luni că bruiajul telefoniei mobile şi al Internetului de către autorităţile libiene afectează eforturile pentru evacuarea a circa 5.000 de cetăţeni UE aflaţi încă în Libia.

Italia a acordat licenţe pentru avioane militare şi echipamentului aferent în valoare de 107,7 milioane euro, Franţa – de 17,5 milioane euro, iar Portugalia – de 4,6 milioane euro, constând în autorizaţii pentru drone.

Paul Holtom, expert în cadrul organizaţiei neguvernamentale suedeze Sipri, afirmă că principalul furnizor de arme al Libiei este Rusia. ”Goana” UE după banii libieni a început după ridicarea embargoului asupra armelor în 2003, când delegaţii britanice, franceze şi italiene au venit de multe ori la Tripoli având în componenţă manageri din domeniul industriei petroliere şi a celei de armament.

În perioada 2005-2009, singurul ”mare contract” a fost semnat de Italia şi a vizat vânzarea a 6 elicoptere către Libia, iar un alt contract, încheiat de Franţa, a avut ca obiect modernizarea avioanelor militare Mirage.

Dar guvernele din UE nu sunt mereu cinice, aşa cum arată statisticile pentru 2009. În acel an, în urma unei plângeri a Ligii belgiene a drepturilor omului, Belgia a retras licenţa acordată companiei FN Herstal, pentru exporturi de arme către regimul Gaddafi, printre care 367 puşti, 367 pistoale şi 22.000 de grenade pentru lansatoare, în valoare de 11,5 milioane euro.

Ottfried Nassauer, de la ONG-ul german Bits, este de părere că ”standardele (comerciale) nominale sunt destul de ridicate, dar în realitate interesele economice şi de afaceri, dar şi interesele politice depăşesc standardele etice în mult cazuri”. El adaugă faptul că Libia furnizează 12 la sută din importurile de petrol germane şi poate manipula preţurile de pe piaţa energetică.

‘Dacă asistăm la o adevărată revoluţie în Libia, atunci poate vom ajunge să răsfoim dosarele din Tripoli – dacă nu cumva ambasadele statelor occidentale ajung primele acolo într-o încercare disperată de a pune mâna pe pradă – şi vom afla unele secrete … pe care guvernele noastre ar prefera mai degrabă să nu le ştim”, scria marţi în cotidianul The Independent jurnalistul britanic Robert Fisk.
SURSA: Agerpres

Te-ar putea interesa și: