Exista mai multe metode prin care unii dintre parlamentari profita de calitatea pe care o au. O parte din cei alesi in forul legislativ reusesc, prin diverse tertipuri, sa-si rotunjeasca veniturile. In afara indemnizatiilor destul de mari si a diurnelor pentru lucrarile in plen si in comisii, parlamentarii primesc diurne pentru deplasarile externe (intre 25 si 50 de dolari) si pentru activitatea in teritoriu. Desi multi isi fac aparitia in judetul pe care il reprezinta doar de cateva ori pe an, incaseaza banii ca si cand ar fi muncit acolo din greu.
In Camera Deputatilor, unde se acorda lunar o suma egala cu indemnizatia bruta tocmai pentru lucrul in teritoriu, multi alesi si-au infiintat birouri parlamentare fictive si raporteaza activitati inexistente, pastrand astfel toti banii. La Senat, unde birourile locale sunt obligatorii si platite direct de stat, se aplica metoda angajarilor pe baza de rudenie, fiind cazuri cand salariatii dintr-un judet au, de fapt, domiciliul in Bucuresti.
Nici cheltuielile de cazare nu au scapat: parlamentarii raporteaza chirii umflate, ca sa pastreze diferenta pentru ei. Cat despre restul angajatilor, acestia se descurca cum pot. Achizitia de produse este zona in care se desfasoara cele mai multe scurgeri de fonduri, mai ales ca legea le ofera destule portite pentru a favoriza firmele „generoase”.