Biomasa reprezintă 65% din potenţialul de energie regenerabilă al României. Cu toate acestea, investiţiile în domeniu s-au rezumat, până acum, la doar 20 de milioane de euro. Pentru comparaţie, cele în energia eoliană sunt de o mie de ori mai mari.
Principalele motive ale reticenţei investitorilor sunt dependenţa de infrastructură (care îi obligă să-şi amplaseze capacităţile de producţie la maximum o sută de kilometri de locul în care se află materia primă) şi costul ridicat al investiţiilor necesare. Căci, în funcţie de materia primă folosită şi de metodele de producere a energiei, acestea se pot dovedi mai mari decât costurile oricărei alte forme de energie regenerabilă (E-SRE). Cu alte cuvinte, aşa cum spune Fănel Apostu, consultant de mediu în cadrul subsidiarei locale a companiei daneze de consultanţă Ramboll, aceste costuri pot depăşi cinci milioane de euro/MW instalat, în cazul staţiilor de biogaz. În schimb, perioada de amortizare poate fi mai scurtă, datorită numărului mare de certificate verzi primite pentru fiecare MWh livrat în Sistemul Energetic Naţional (SEN): trei, faţă de două, în cazul energiei eoliene, sau unu, în cel al energiei hidro. La nivelul anului trecut, preţul mediu al unui certificat verde a fost de 161 de lei/MW.
Potrivit consultantului Ramboll, România are un potenţial uriaş de energie din biomasă, estimat la aproximativ 7,6 milioane de tone/an sau 318.000 TJ/an, reprezentând aproximativ 19% din consumul total din surse primare în România. Pentru comparaţie, în momentul de faţă, ponderea tuturor surselor regenerabile de energie în consumul total este de 28%.
O piaţă cu un singur jucător
Era firesc, deci, ca investitorii să înceapă să se arate interesaţi de această nişă. Până în prezent, în energia produsă din biomasă au fost anunţate investiţii de circa 600 de milioane de euro. Cu toate acestea, „până acum, singura solicitare pentru acordarea unei licenţe de producere a energiei electrice din biomasă primită este cea a firmei Gerfor SRL“, este replica reprezentanţilor ANRE, instituţia însărcinată cu avizarea producătorilor de energie din România.
Gerfor este o companie din Sebeş controlată de Gerald Schweighofer, proprietarul grupului Schweighofer Holzindustrie, lider în industria locală a lemnului. Din 2003 şi până acum, omul de afaceri austriac a investit în România circa 250 de milioane de euro în cele două capacităţi de prelucrare a lemnului de la Rădăuţi şi Sebeş.
Prin investiţia sus-menţionată, în valoare de 20 de milioane de euro, şi-a făcut intrarea, la începutul lunii mai, şi pe piaţa energiei regenerabile. Energia termică obţinută la Rădăuţi va fi folosită pentru uz propriu şi pentru încălzirea a 7.000 de apartamente, iar cea electrică va intra în SEN. Mai mult, după cât se pare, următoarele investiţii în biomasă vor aparţine tot Schweighofer. Grupul are în plan deschiderea, în următoarele două luni, a încă unei unităţi, de capacitate mai mică (2,4MW), şi, în viitorul mai îndepărtat, a unei centrale de 25 de milioane de euro, cu o capacitate de 8,5 MW, ambele în Sebeş.
Monopol austriac în formare
161-31050-capital_20.jpgConcurenţă le va face compania Egger. Tot austrieci, tot în industria lemnului şi cu cartierul central tot în Rădăuţi. Aceştia au anunţat inaugurarea, anul acesta, a unei centrale cu capacitate de 40,5 MW, în care urmează să investească circa 50 de milioane de euro. De opt ori mai mare este valoarea celui mai ambiţios plan anunţat până acum: implicată deja în proiecte eoliene şi hidro, compania de stat Electrica a anunţat construcţia, împreună cu firma austriacă Warmebetriebe, a unor centrale pe bază de biomasă, cu o capacitate totală de circa 200 MW. Producţia nu va începe, după toate probabilităţile, mai devreme de 2011.
Biomasa – energie verde mai puţin verde
DEFINIȚIE Biomasa reprezintă „fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi rezi­du­urilor din agricultură, inclusiv substanţele animale şi vegetale, din silvicultură şi industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi urbane“ (Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii E-SRE). În România, semne de dezvoltare nu prezintă, momentan, decât cea din silvicultură. Motivul este lipsa de expe­rienţă în colectarea reziduurilor agricole şi costul mai mare al acestui proces. La nivel global, cea mai folosită materie primă este tot lemnul (respectiv rumeguşul şi cheresteaua). Cea mai notabilă excepţie o reprezintă SUA, a cărei industrie de profil, foarte dezvoltată de altfel, este bazată pe culturile de porumb.
CONTROVERSE Statisticile arată că un kilogram de lemn uscat produce cinci kWh. Există, totuşi, voci care spun că prelucrarea şi transportul materiei prime necesare producerii de energie din biomasă poluează excesiv şi consumă o cantitate de energie mai mare decât cea produsă.
INEDIT În statele cu vechime în producerea de energie din biomasă, companiile au învăţat să profite de pe urma oricărui reziduu. Este cazul lanţului britanic de hipermarketuri Sainsbury, care, începând cu această vară, îşi va acoperi necesarul de electricitate din arderea deşeurilor alimentare. Potrivit reprezentanţilor companiei, proiectul prevede reciclarea a 42 de tone de astfel de deşeuri săptămânal.

Te-ar putea interesa și: