Dar unii, precum profesorul de la Yale şi fostul preşedinte al Morgan Stanley Asia, Stephen Roach, susţin că aceste oraşe vor deveni „zone metropolitane înfloritoare“ pe măsură ce China va continua programul de urbanizare.

Într-un nou raport intitulat Demistificarea „Oraşelor Fantomă“ din China, Ting Lu de la Bank of America explică de ce toate discuţiile din jurul acestor oraşe sunt exagerate şi spune că în timp ce există mici „bule“ imobiliare, este inadecvat să caracterizăm întregul sector imobiliar al Chinei drept un balon gigantic.
Lu scrie că există câteva cazuri de oraşe fantomă din cauza „erorilor de urbanizare şi a dezvoltărilor iraţionale“, dar nu sunt atât de predominante precum sunt descrise de presă.

„«Oraşele fantomă» cel mai des prezentate în presă au fost invariabil din următoarea listă: Ordos din provincia Mongolia Interioară, New South China Mall din provincia Guangdong, Chenggong din provincia Yunnan, Yujiapu din municipalitatea Tianjin şi Zhengdong din provincia Henan. Faptul că presa nu a fost în stare să extindă această listă în ultimii ani sugerează că numărul acestui tip de oraşe din China este destul de limitat“.

Lu mai spune că există o mare diferenţă între China şi pieţele dezvoltate care au asistat la propriile „bule“ imobiliare. În China, economia încă este în creştere rapidă, la fel ca populaţia urbană.

Tot presa arată frecvent că în China sunt 65 de milioane de locuinţe goale. Acest număr, spune Lu, provine de la Reţeaua de Electricitate de Stat a Chinei care a anunţat că 65 de milioane de contoare de electricitate din China nu funcţionează, dar nu este foarte clar dacă acest fapt este din cauză că locuinţele sunt goale sau deoarece multe dintre acestea pur şi simplu nu funcţionează.

Pe baza calculelor sale cu privire la stocul de locuinţe din mediul urban (129 de milioane de locuinţe au fost construite în mediul urban din 1995), la care se adaugă indicatori precum faptul că unele apartamente nu dispuneau de toaletă sau bucătărie când au fost construite, şi că oamenii au nevoie de ceva timp până să se mute, ar trebui să fie în jur de 20 de milioane de locuinţe goale în mediul urban din China.

Luând în considerare faptul că legiuitorii se concentrează pe urbanizare ca element cheie de creştere economică, cererea de locuinţe din oraşele chineze se aşteaptă să explodeze. Rata de urbanizare din China a crescut cu 53%, de la 39% în ultimul deceniu, şi se preconizează că va contiunua să crească până la 65% în următorii zece ani.

Şi pe măsură ce guvernul relaxează politicile legate de permisele de rezidenţă (hukou), se estimează că locuitorii din mediul urban se vor muta din cămine în case.

Lu vorbeşte în lucrarea sa şi despre cifrele care au fost prezentate recent în emisiunea 60 Minutes. Materialul televiziunii arăta că majoritatea chinezilor trăiesc cu mai puţin de 2 dolari pe zi. Totuşi, doar 15% dintre aceştia au trăit cu mai puţin de 2 dolari pe zi în 2012, potrivit Biroului Naţional de Statistică.

Acelaşi material de presă subestimează cheltuielile gospodăreşti, care sunt aproape de 7,3 dolari în zonele urbane şi de 3,9 dolari în zonele rurale. Consumul efectiv din zonele rurale este chiar mai mare din cauză că populaţia este autosuficientă în ceea ce priveşte mâncarea şi aceste cifre includ doar cheltuielile cu bani cash.

„Preţul locuinţelor versus creşterea veniturilor, adică gradul de accesibilitate, şi valoarea locuinţelor m-au determinat să concluzionez că sectorul imobiliar din China nu este atât de îngrijorător precum o arată articolele de presă referitoare la «oraşele fantom㻓.

SURSA: Business Insider