Ţinta economiei romåneşti este obţinerea statului de piaţă dezvoltată, moment în care preţurile sunt stabile, iar salariile elimină grija zilei de måine. Cåt de aproape suntem de acest nivel?

Avansul economic aproape fără precedent, nivelul tot mai mare al investiţiilor străine, valoarea în creştere a companiilor sunt cåteva dintre motivele care ne fac să ne întrebăm dacă economia romånească a încheiat tranziţia începută în urmă cu 18 ani. Pornind de la raportul dintre cerere şi ofertă, care distorsionează evoluţia anumitor sectoare, descoperim că mai avem cåţiva ani buni pånă cånd ne vom putea numi piaţă matură. Pentru a putea obţine o imagine de ansamblu a economiei, am cerut opiniile mai multor specialişti, iar din informaţiile primite am încercat să vedem unde se află fiecare sector pe drumul către maturitate.

IT&C, marele cåştigător, agricultura, marele perdant

Pieţele care formează totalitatea economiei autohtone au viteze diferite de dezvoltare, iar unele au atins un nivel de ofertă care depăşeşte cererea. Cel mai bun exemplu este piaţa telefoniei mobile, unde gradul de penetrare a ajuns la 105,5%, nivel reflectat prin reducerea tarifelor şi lansarea de produse noi, menite să atragă clienţii. La polul opus se află agricultura, unde problemele apar din toate punctele de vedere, iar funcţionarea este departe de a fi normală. „Din punctul de vedere al dezvoltării pe ramuri economice, situaţia este diferită în mod substanţial de la un caz la altul. Spre exemplu, în domeniul financiar concurenţa a devenit foarte puternică, însă gama produselor şi serviciilor oferite este încă departe de cea din economiile dezvoltate, iar piaţa va mai trece prin numeroase schimbări pånă la maturitate. Referitor la producţia industrială a Romåniei, observăm că aceasta se află într-o fază incipientă în majoritatea cazurilor, singura excepţie fiind cea a industriei auto, unde Dacia Renault (şi, în curånd, Ford) pun Romånia pe un loc semnificativ pe piaţa mondială“, spune Bogdan Belciu, managing partner al AT Kearney Romånia.

În urma analizei pe opt sectoare economice importante, unul singur, IT&C (tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor), are culoarea verde la semaforul maturităţii şi tot unul singur, agricultura, are roşu. Celelalte şase sectoare, industria prelucrătoare, industria auto, comerţul, sectorul financiar şi piaţa construcţiilor, au culoarea galbenă.

Conform teoriei, procesul de maturizare a unei economii durează, în medie, aproximativ 25 de ani. Incluzånd perioada de tranziţie pe care am străbătut-o, peste şapte ani economia noastră ar trebui să poată fi asimilată cu cele dezvoltate.

Tranziţia economiei romåneşti a fost laitmotivul fiecărei discuţii sau analize din ultimii 18 ani. Politicienii s-au întrecut, cu orice prilej oferit, în promisiuni legate de privatizare şi de încheierea acestei perioade. În ultimii ani, totuşi, cuvåntul a început să fie pomenit tot mai rar. Un nou concept a venit sa-l înlocuiască: Romånia este o economie emergentă. Întrebarea care se naşte este dacă tranziţia s-a încheiat cu adevărat. Statutul de economie de piaţă funcţională l-am primit formal în urmă cu trei ani de la Comisia Europeană, aceasta fiind o condiţie obligatorie pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Pornind însă de la teoria economică şi de la titulatura din prezent a economiei autohtone, cea de emergentă, putem spune că tranziţia nu s-a terminat, cel puţin nu tranziţia către o economie dezvoltată. „După 1989, economia romånească a fost pentru multă vreme în tranziţie către o economie de piaţă în adevăratul sens al cuvåntului, însă progresul cel mai substanţial a fost realizat în ultimii cinci-şase ani, cånd procesul de privatizare a început să decurgă în paşi rapizi, iar investiţiile străine au crescut progresiv“, spune Bogdan Belciu, managing partner al AT Kearney Romånia.

Picaţi la examenul de maturitate

Prima noţiune de bază în macroeconomie, instrumentul principal de măsurare a gradului de maturitate, este raportul dintre cerere şi ofertă. Privind în ansamblu, economia romånească este dezechilibrată din acest punct de vedere. Din momentul aderării la piaţa comună europeană, consumul intern a crescut vertiginos, fără ca producţia să ţină ritmul. Efectul imediat a fost de majorare a importurilor pånă la un nivel considerat periculos – deficitul de cont curent al balanţei de plăţi ajungånd pånă la 13,6% din produsul intern brut (PIB). Mai mult, gradul ridicat al cererii menţine presiune asupra preţurilor, care au tendinţa să crească, generånd la råndul lor inflaţie. „Gåndiţi-vă că acest deficit dintre importuri şi exporturi va trebui plătit la un moment dat“, avertizează Eugen Rădulescu, analist economic.

Gradul de autoreglementare al pieţei, adică mediul concurenţial, care elimină posibilitatea apariţiei monopolului, mai trebuie încă să evolueze. Cel mai la îndemånă exemplu este menţinerea monopolului de stat în producţia de energie. „Intensitatea energetică în Romånia este de trei ori mai mare decåt cea din ţările Europei Occidentale; cu alte cuvinte, pentru a produce un euro de PIB cheltuim de trei ori mai mult“, spune Marta Popa, avocat partener în cadrul casei Voicu & Filipescu.

Analizånd structura pieţei, se poate observa că nici la acest capitol economia autohtonă nu trece testul maturităţii. Sectorul cu cel mai mare grad de ocupare a forţei de muncă, agricultura, are cea mai modestă pondere în PIB. Prin urmare, productivitatea pe ansamblu este foarte scăzută, situaţie care se regăseşte şi la nivelul altor sectoare. „În sectorul producţiei energetice, după 1989 n-a intrat niciun aport tehnologic nou“, spune Jean Constantinescu, preşedinte Institutului Naţional Romån pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Izvoarelor de Energie. „Eficienţa generală reală a complexurilor energetice din Oltenia este de 35%. Întårzierea în privatizare ne costă scump. Dacă nu sunt privatizate în scurt timp, cele trei complexuri energetice sunt condamnate, le vom vinde doar pentru teren“, adaugă acesta.

Performerii tranziţiei încep să dea tonul în economie

Printre sectoarele care s-au detaşat în performere ale tranziţiei se găseşte tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (IT&C) şi retailul. În cazul IT&C, performează cu adevărat doar telecomunicaţiile. „Considerăm că piaţa romånească a telefoniei mobile este matură, unul dintre principalele motive fiind gradul de penetrare, care a depăşit 100% şi, prin urmare, a atins punctul de saturaţie“, spune Jessica Ekholm, analist principal la compania de consultanţă Gartner.

Gradul de acoperire al pieţei în cazul retailului, aşa-numitul comerţ modern (hipermarketuri, supermarketuri, cash& carry, magazine de proximitate), este insuficient la nivel naţional, de numai 40%. „În oraşele mari însă, piaţa hipermarketurilor şi cea de retail pot fi considerate ca fiind ajunse la maturitate. Un semn de maturitate este şi faptul că anumiţi jucători de mare anvergură au început să introducă branduri de supermarketuri şi magazine pe care le deţin pe alte pieţe“, declară Perry Zizzi, partener în cadrul firmei de avocatură Badea Clifford Chance. Piaţa cu cea mai importantă creştere în ultimii ani şi care aduce aproximativ 10% din PIB, cea a construcţiilor, mai trebuie să crească, cererea fiind în continuare mult mai mare decåt oferta. O situaţie asemănătoare se regăseşte şi în sectorul financiar, unde piaţa pare saturată, însă gradul de intermediere financiară este în continuare scăzut.

114-15513-0809_bogdanbelciu_27_c.jpg«Din punctul de vedere al producţiei industriale, Romånia se află într-o fază incipientă în majoritatea cazurilor, cu o singură excepţie: industria auto.»
Bogdan Belciu, managing partner al AT Kearney Romånia

114-15514-89_perryzizzi_27.jpg«Romånia a început de la un nivel mai scăzut dezvoltarea sectorului de real estate comparativ cu alte ţări din regiune, care au şi progresat mai rapid.»
Perry Zizzi, partener în cadrul firmei de avocatură Badea Clifford Chance

Agricultura

CEREREA ŞI OFERTA sunt dezechilibrate de absenţa unor producători de anvergură naţională.

CONCURENŢA se manifestă doar la nivel local, iar preţul produselor este încă dictat de marile lanţuri de distribuţie, niciunul dintre producători neavånd cu adevărat forţă de negociere individuală.

STRUCTURA pieţei este, la råndul ei, fragmentată, nu există exploataţii moderne şi eficiente, care să adapteze producţia nevoilor pieţei. În prea mare măsură, agricultura romånească a rămas una de autoconsum.

Industria prelucrătoare

114-15506-0809_industry_27.jpgCEREREA ŞI OFERTA sunt echilibrate pe unele segmente, dar Romånia se află într-o fază incipientă în majoritatea sectoarelor, cu excepţia industriei auto şi a siderurgiei. Din păcate, la aproape toate capitolele producţia internă nu reuşeşte să acopere cererea.

CONCURENŢA este resimţită cel mai acut în relaţia cu piaţa comună europeană, unde foarte puţine industrii romåneşti şi-au putut face intrarea.

STRUCTURA producţiei încă este dominată de sectoare cu nivel de valoare adăugată scăzut. Industria alimentară a scăzut încontinuu ca pondere, iar industria prelucrătoare, care a mizat pe lohn, se află în impas.

Piaţa auto

114-15507-0809_logan_27.jpgCEREREA ŞI OFERTA sunt aproape echilibrate la nivel comercial, dar nu şi la nivel de servicii. Faptul că, după 18 ani, avem în primul trimestru al acestui an primele semne ale unei plafonări a ratei de creştere arată că Romånia se apropie de un grad de motorizare acceptabil.

CONCURENŢA lasă de dorit în privinţa serviciilor postvånzare, unde piaţa este „cartelizată“ de importatori. La nivelul producţiei, Dacia Renault şi, în curånd, Ford, pun Romånia pe un loc semnificativ pe plan european.

STRUCTURA pieţei prezintă încă un raport inversat faţă de pieţele occidentale în ceea ce priveşte ponderea vånzărilor şi a service-ului.

COMERŢ

114-15508-0809_supermarket_27_c.jpgCEREREA ŞI OFERTA în retailul FMCG se apropie de un anumit grad de maturitate, însă şi acest domeniu păstrează mari rezerve de dezvoltare, în următorii ani, în oraşele mici. În alte sectoare, cum ar fi domeniul farmaceutic, se aşteaptă consolidări.

CONCUREŢA este la un nivel ridicat în marile oraşe, însă în domeniul rural mai există retaileri care controlează total distribuţia pe anumite zone.

STRUCTURA pieţei este echilibrată la nivelul marilor aglomerări urbane, dar nu şi în micile oraşe sau în zonele rurale, unde segmente precum produsele alimentare sau desfacerea de bunuri de folosinţă îndelungată sunt precare.

SECTORUL FINANCIAR

114-15509-0809_bani_27.jpgCEREREA ŞI OFERTA sunt aproape echilibrată la nivel teritorial în serviciile bancare, cu mari pete albe în zonele rurale, dar nu este echilibrată în ceea ce priveşte produsele. Sectorul de asigurări se află încă într-o fază incipientă de dezvoltare.

CONCURENŢA este ridicată, obligånd multe instituţii să ajusteze marjele de profit pentru a obţine o cotă mai bună de piaţă.

STRUCTURA pieţei bancare este bine echilibrată în ceea ce priveşte valoarea depozitelor şi cea a creditelor. Per total economie însă, gradul de intermediere financiară (valoarea creditelor neguvernamentale raportată la PIB) este încă redus.

Construcţii şi imobiliare

114-15510-0809_constructions_27.jpgCEREREA ŞI OFERTA sunt dezechilibrate, însă decalajul a fost diminuat simţitor în ultimii ani, mai ales pe segmentul retailului, care se apropie de maturizare. Dezechilibrele cele mai accentuate sunt în sectorul construcţiilor industriale, logistice şi în sectorul rezidenţial.

CONCURENŢA este accerbă, însă de multe ori distorsionată de lipsa unor reglementări în domeniu. În sectorul materialelor de construcţii, piaţa este fragmentată, dar se îndreaptă spre concentrare.

STRUCTURA pieţei relevă faptul că sectorul construcţiilor este axat (şi dependent) aproape în totalitate de proiectele imobiliare, cele de infrastructură fiind aproape inexistente.

Energetica

114-15511-0809_oil2_27.jpgCEREREA ŞI OFERTA sunt dezechilibrate de menţinerea unor monopoluri la nivelul producătorilor şi de cvasimonopoluri teritoriale în distribuţie. Prezenţa subvenţiilor distorsionează şi ea acest raport.

CONCURENŢA ar trebui să fie animată, dat fiind gradul de liberalizare a pieţei. În practică însă, absenţa reţelelor alternative de distribuţie la nivel local duce la lipsa competiţiei pe servicii.

STRUCTURA este extrem de ineficientă, o mare parte din energie fiind produsă în capacităţi vechi şi folosind resurse costisitoare. Ineficienţa sectorului distorsionează şi competitivitatea întregii industrii producătoare.

IT&C

114-15512-0809_it_27.jpgCEREREA ŞI OFERTA Piaţa de telecomunicaţii este matură, cu cel mai echilibrat raport dintre toate sectoarele economiei romåneşti. Pe piaţa de software şi servicii există o cerere latentă, care se va manifesta doar după maturizarea celorlalte ramuri ale economiei.

CONCURENŢA este reglementată la nivel de autorităţi şi din ce în ce mai bine autoreglementată de piaţă. Serviciile de cablu au fost determinate să înceteze cvasimonopolul la nivel de acces pe care îl întreţineau.

STRUCTURA pieţei este sănătoasă şi similară cu cele din ţările vest-europene doar la nivelul serviciilor de telecomunicaţii, nu şi al celor IT sau al software-ului, care au o pondere mai mică decåt vånzările de hardware.

Trebuie să creştem cu 4% peste UE

114-15515-0809cover27.jpg

Atingerea statului de economie dezvoltată va fi posibilă, pentru Romånia, doar după recuperarea decalajului ce o desparte de statele mature ale Uniunii Europene. „Conform calculelor efectuate, pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare al UE, Romånia trebuie să aibă o creştere economică anuală cu patru procente peste media Uniunii. Dacă pornim de la anul 2000, cånd economia noastră a intrat pe creştere, şi menţinem actualul ritm de majorare, putem spune că, în şapte sau opt ani, vom ajunge la nivelul mediu al UE“, spune Eugen Rădulescu. Anul trecut, valoarea produsului intern brut raportat la numărul de locuitori a reprezentat 37% din media UE.

Comparaţia cu gradul de dezvoltare al diferitelor sectoare economice la nivel mondial ne arată diferenţele dintre modelele de creştere ale statelor. „Atåt economiile emergente, cåt şi cele mature evoluează. Nicio piaţă din UE nu este identică cu alta, de aceea nici nu se pot face estimări exacte asupra modului de dezvoltare“, spune Oldrich Priklenk, country manager pentru Cehia, Romånia şi Slovacia la compania de consultanţă Gartner. Conform studiilor AT Kearney, cele mai puţin dezvoltate sectoare la nivel global sunt căile feroviare şi asigurările, în timp ce cele mai avansate sunt industria tutunului, cea a mineritului metalifer şi cea a băuturilor nealcoolice, situaţie asemănătoare cu aceea din ţara noastră. Un sector în care Romånia a sărit cåteva etape pentru a prinde din urmă statele vecine este cel al retailului, conform datelor AT Kearney. Slab dezvoltat în urmă cu patru ani, moment în care sectorul începea să atingă vårful de creştere în Ungaria şi Slovacia, Romånia a recuperat integral pånă în 2007, depăşind în dinamică Bulgaria şi Rusia. Total diferită este situaţia în care se află piaţa asigurărilor, unde suntem depăşiţi de toate statele din UE, cu excepţia Bulgariei, cele mai apropiate de media celor 15 state dezvoltate fiind Slovenia şi Cehia.

Singurul sector cu care ne putem compara cu vestul Europei este cel al telecomunicaţiilor. Gradul de penetrare a telefoniei mobile din Romånia a fost anul trecut de 105,5%, în creştere de la 80,7% în perioada precedentă. Rata de majorare a dus la depăşirea Ungariei, care anul trecut a înregistrat un nivel de 100,8%, iar în 2006 de 96,5%. Bulgaria ne depăşeşte însă la acest capitol, nivelul de anul trecut fiind de 130,9%, în creştere de la 106,7% cu un an înainte. „Telefonia mobilă din Romånia nu este cu mult în urma ţărilor vest-europene, în prezent avånd un nivel aproape identic cu cel din Marea Britanie“, spune Jessica Ekholm, analist Gartner.

122,7% este gradul de penetrare a telefoniei mobile în Romånia anului 2008, estimat de compania de consultanţă Gartner

Doar o treime

Valoarea Produsului Intern Brut raportat la numărul de locuitori este, în Romånia, puţin mai mult de o treime din media Uniunii Europene. Cel mai mare PIB pe cap de locuitor îl are Luxemburg, cu 156% mai mare decåt media europeană. 

Te-ar putea interesa și: