În trimestrul al treilea al acestui an, produsul intern brut a crescut cu 8,6% (date ajustate sezonier) față de aceeași perioadă a lui 2016, arată calculele Institutului Național de Statistică (INS). În perioada aprilie-iunie, PIB-ul a crescut cu 5,9%, în timp ce în primele trei luni ale anului el a urcat cu 5,6%. Asta face ca pe primele nouă luni să avem o creștere economică de 6,9%, iar cele mai recente estimări indică o majorare a PIB-ului de 5,7%-6,5% pentru întreg anul.
 
Cele mai importante contribuții la creșterea economică din perioada ianuarie-septembrie le-au avut industria (1,8 puncte procentuale), care a înregistrat o majorare a activității de 7,6%, serviciile (comerț, transport și depozitare, hoteluri și restaurante, repararea autovehiculelor), cu 1,6 puncte procentuale (creșterea la nivelul sectorului a fost de 18,2%) și agricultura (1,1 puncte procentuale). Deși are o pondere de doar 4,9% în formarea PIB, ea a crescut anul acesta cu nu mai puțin de 24,3%. Activitățile profesionale, științifice și tehnice, activitățile de servicii administrative și activitățile de servicii suport au adus și ele 0,7 puncte procentuale în urma creșterii de 9,8% înregistrată în aceste domenii, iar zona de IT&C a adus și ea 0,6 puncte procentuale din creșterea economică, deși doar 3% din forța de muncă autohtonă lucrează în acest sector.
 
Colos cu picioare de lut
 
La prima vedere, toate bune și frumoase. Însă, dacă ne uităm la sursele acestei creșteri, vom vedea că aproape 90% din ea se bazează pe consumul gospodăriilor, în timp ce consumul guvernamental nu a contribuit cu nimic, iar formarea brută de capital fix (cu alte cuvinte, investițiile în economie) nu a adus decât vreo 10% din evoluția pozitivă. „Aceste cifre ar trebui să ne pună pe gânduri, iar la nivelul decidenților ar trebui să creeze preocupări“, explica recent Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal.
 
O altă problemă este că, în ciuda creșterii PIB și a veniturilor în urcare, încasările la buget sunt nesatisfăcătoare. Astfel, pe primele zece luni ale anului veniturile bugetare au fost de 23,1% din PIB, cu 0,9% din PIB mai mici față de aceeași perioadă a anului precedent. Cele mai mari scăderi s-au înregistrat la încasările din TVA (0,5% din PIB), accize (0,3% din PIB) și impozitul pe profit (0,3% din PIB), în timp ce contribuțiile din asigurări au urcat cu 0,4% din PIB.
 
Bine și nu prea
 
Ca și în cazul PIB-ului, statisticile arată bine și în ceea ce privește exporturile. În primele zece luni ale anului, companiile autohtone au vândut peste hotare mărfuri în valoare de 52,3 miliarde de euro, cu aproape 10% mai mult decât în aceeași perioadă a lui 2016. Mai mult, mașinile și echipamentele de transport au reprezentat aproape jumătate din exporturi, cele din categoria „alte produse manufacturate“ fiind 33% din total. Mărfurile cu valoare adăugată mai mică, cum ar fi cele materiile prime, produsele agroalimentare, combustibilii minerali sau produsele chimice, reprezintă doar o cincime din ce am expediat peste granițe.
Totuși, nu la fel de bine stau lucrurile la capitolul importuri. Acestea au totalizat 62,6 miliarde de euro în perioada ianuarie-octombrie, cu 12,4% mai mult față de același interval al anului precedent. Asta a dus la un deficit comercial de 10,2 miliarde de euro, cu nu mai puțin de 29% mai mare față de cel calculat pentru primele zece luni ale lui 2016. Raportat la produsul intern brut, deficitul comercial la finele anului va depăși, cel mai probabil, 6%, ceea ce este un nivel destul de îngrijorător. Suntem, din fericire, încă departe de cota de 17% din PIB atinsă în 2008. Asta nu înseamnă, desigur, că trebuie să ne apropiem de nivelul de acum un deceniu pentru a ne îngrijora și a lua măsuri.
 
Salarii mari, angajați rari
 
Dacă tot ne-am amintit de perioada de boom dinaintea crizei, nu putem trece cu vederea că salariile cresc într-un ritm care ne duce cu gândul la 2007-2008. Astfel, dacă în octombrie 2016 salariul mediu net pe economie era de 2.108 lei, 12 luni mai târziu el ajunsese la 2.392 (respectiv cu 13,5% mai mult). În euro, am plecat de la 469 de euro în octombrie 2016 și am ajuns la 521 de euro un an mai târziu. Există diferențe foarte mari între lefurile medii pe sectoare – de la 1.415 lei net în zona hoteluri și restaurante la 6.014 lei net în IT.
 
Pe de altă parte, recenta modificare prin care contribuțiile sociale trec în întregime în sarcina angajatului ar putea face ca, în unele cazuri, salariile nete să scadă de la începutul lui 2018. „Conform prevederilor legale actuale, angajatorii din mediul privat nu pot fi obligați să modifice nivelurile salariale, decât pentru salariații plătiți la nivelul salariului minim pe economie, contractele de muncă fiind înțelegeri private, iar statul nu poate impune modificarea acestora fără acordul părților“, au explicat analiștii PricewaterhouseCoopers România. Există și alte voci, mai optimiste, care spun că aproape că nu vor exista cazuri în care salariile nete să scadă ca urmare a schimbărilor menționate mai sus. Asta pentru că firmele se tem că vor rămâne fără personal.
 
Această credință se bazează pe un lucru foarte simplu: în ciuda creșterilor de salarii și a disponibilității companiilor să-și mă­rească schema și deși statisticile arată că sunt circa cinci milioane de români apți de muncă care nu sunt activi în mod oficial, este tot mai greu să găsești angajați. „Se găsesc din ce în ce mai greu salariați pregătiți și la costuri corespunzătoare“, spunea Mihai Mîndruțiu, director financiar Vitacom Electronics.
 
Vești proaste
 
Tensiunile de pe piața muncii se văd și în statistici: dacă la finele lui septembrie 2016 erau, potrivit INS, 4,74 milioane de salariați (nu sunt incluși cei din sistemul de apărare, siguranță națională și ordine publică), un an mai târziu numărul lor urcase la 4,87 milioane, respectiv cu circa trei procente mai mult. Asta în condițiile în care populația României a scăzut cu aproape 1% în aceeași perioadă. Merită menționat că au avut loc creșteri peste medie ale numărului de salariați în hoteluri și restaurante (+11%), IT&C (+7%) și sănătate (+6%). În același timp, rata șomajului a atins în octombrie un minim de 4,04%, în scădere clară față de octombrie 2016, când era de 4,76%.
Creșterile de lefuri, dar și reintroducerea supra-accizei pe carburanți (care a dus prețul unui litru de benzină și motorină de la 4,4-4,5 lei în vară la 5,3-5,4 lei în acest moment) și deprecierea leului au avut impact și asupra ratei inflației, care a trecut din nou în domeniul pozitiv după doi ani, 2015 și 2016, când a fost pe minus. Conform calculelor Institutului National de Statistică, în noiembrie 2017 prețurile erau cu 3,2% mai mari față de noiembrie 2016.
 
Până la finele anului, există șanse ca diferența să mai crească un pic. Unul dintre cele mai neplăcute efecte ale inflației este creșterea indicelui ROBOR, de care sunt legate dobânzile celor mai multe credite în lei, ceea ce va avea efect direct asupra ratelor.
 
Și dacă tot vorbeam mai sus de devalorizarea monedei naționale, nu trebuie să uităm că în noiembrie 2016 cursul mediu de schimb era de 4,51 lei pentru un euro, în timp ce un an mai târziu el ajunsese la 4,63 lei. Pentru cei cu credite în moneda europeană, acest lucru înseamnă rate mai mari, iar pentru toți ceilalți înseamnă produse din import mai scumpe și sume mai mari de plată pentru abonamentele la telefon sau la cablu TV și Internet. Dar ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze cu adevărat este că felul în care vor evolua lucrurile în zona economică în 2018 pare în acest moment absolut imprevizibil.
 


Te-ar putea interesa și: