În primul rând, în perioada pre-electorală se „strâng resursele“. Fie că e vorba de tartorii de judeţe ai opoziţiei sau membrii partidului de la putere, ideea de bază este construirea unui „stoc-tampon“ cu care bravii politicieni să meargă în alegeri, pentru a convinge cetăţenii turmentaţi să îi voteze. Se socotesc minimum 15 euro pe cap de român furajat cu pungi de pui congelaţi, dar şi cu ulei, zahăr şi orez. Se taie din ce în ce mai multe panglici festive la proiecte cu lipici la popor: ce contează că avem doar 20 de kilometri de autostradă? Avem bazine de înot olimpice, săli de sport, iar în Capitală avem borduri nou-nouţe şi jardiniere  luxuriante. La talpa ţării, presa descoperă un W.C. public de 100.000 de euro, la capătul celălalt al firului avem o pungăşie potenţial echivalentă cu un sfert de miliard de euro anual la Hidroelectrica. De aceea, uitaţi managerii privați în an preelectoral – mai bine băştinaşii care se pricep la pungăşii!
În al doilea rând, salariile şi pensile oamenilor sunt între ciocanul dorinţei populare şi nicovala cămătarilor de la FMI. În acest an, nici nu vom muri, nici nu vom înflori. Recuperările de salarii vor fi extrem de palide, nivelul de trai va fi aproximativ echivalent cu nivelul de trai pe care l-aţi avut la începutul anului. Un 5%  aruncat ca praf în ochi nu este nicidecum echivalent cu majorările de 18% la biletele CFR şi de dublare a preţului căldurii în Bucureşti. Ca atare, un salariat care plăteşte utilităţi la bloc ar putea să o ducă chiar niţel mai prost decât la începutul anului. Situaţia se va schimba în ianuarie. Vor creşte salariile (în termini nominali), tendinţa guvernanţilor fiind ca bugetarii să îşi recupereze „pierderea“ din 2010, în două tranşe – ultima înainte de alegeri. Pensiile vor  avea aceeaşi tendinţă – însă mai tasată, pentru că efortul bugetar e mai mare.Tradus, înseamnă că sporurile, tichetele de masă, de vacanţă, primele de noapte, norma de hrană nu se mai recuperează în veci pururea pentru salariaţi. Idem pentru contribuţia de 5,5% a pensionarilor.
Aşa-numitele „investiţii“, adică cheltuielile de capital, continuă să fie alocate prost, după muşchii baronilor locali, indiferent de guvernare. Avem bani de reabilitat parcuri, dar nu avem bani să terminăm autostrada până la Constanţa. Avem centuri ocolitoare, dar avem o singură autostradă în inima Transilvaniei între niciunde şi nicăieri. Motivul? Sifonarea banilor publici e mai simplă în proiectele locale decât în proiectele naţionale, iar baronii care susţin partidele au nevoie să îşi reumple vistieria şi fură din buzunarul celor care îi vor vota din nou, însă pe ocolite, prin intermediul bugetului. Deşi România nu pare în campanile electorală, tot ce mişcă, râul, ramul, va merge de acum în direcţia alegerilor. Să vă fie votarea uşoară!