Economia ro­mâ­nească a depăşit ce era mai greu, dar Guvernul va trebui să fie, în continuare, cu mâna strânsă.

Bugetul care urmează să fie supus dezbaterii Parlamentului ia în calcul, pentru anul viitor, o creştere economică de 1,3%. Aceasta e cifra anticipată de Comisia de Prognoză. Exact în urmă cu un an (în 14 ianuarie), scriam tot în acest loc despre prognoza făcută de aceeaşi instituţie pentru anul 2009, care prevedea o creştere de peste două procente. Spuneam atunci că e o greseală enormă şi că asta înseamnă să mizezi pe venituri care nu vor veni niciodată. Este mai realistă prognoza pe 2010? Cu siguranţă, da, zic eu. Economia românească a depăşit ce era mai greu, dar Guvernul va trebui să fie în continuare cu mâna strânsă. Între toate cifrele urâte care caracterizează a­nul abia încheiat existau şi unele surprinzătoare. Un astfel de exemplu este productivitatea muncii. Într-un an de scădere consistentă, productivitatea mun­cii a crescut spectaculos. Cum se traduce acest fapt? Speriate de valul care urma să le lovească, firmele româneşti s-au restructurat brutal; au concediat, au redus costuri, au folosit mai eficient toate utilajele pe care le aveau în ogradă. Până la urmă, s-a dovedit, companiile n-au fost atât de lovite. Dar câştigul de productivitate a rămas, iar acesta nu se pierde prea uşor. Adică, după ce ţi-a trecut glonţul pe la ureche, devii mult mai cumpătat. Această creştere de productivitate e unul dintre ghioceii care anunţă primăvara economică.

Cursul de schimb nu a ajuns la 5 şi nici la 4,7, şi nu va ajunge nici în 2010. Da, dar câţi bani a cheltuit BNR pentru a avea acest curs, întreabă cârcotaşii, care vor să pară inteligenţi. Dacă ai o sută de euro şi-i vinzi la o casă de schimb, se cheamă că ai cheltuit o sută de euro sau că ai în buzunar echivalentul în lei? Cam aşa procedează Banca Naţională atunci când intervine pe piaţa valutară: vinde euro, primeşte lei sau invers. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Că în urma acestor operaţiuni BNR poate avea profit sau pierdere, asta e altă discuţie.  Cert este că anul acesta a plătit sute de milioane de euro sub forma impozitului pe profit, iar rezerva valutară este la un maxim istoric. Exporturile, deşi au scăzut şi ele, se menţin încă vioaie şi anunţă un an de creşteri frumoase, pe măsură ce criza se mai domoleşte în restul ţărilor UE, către care merg mai mult de două treimi din exporturi. În plus, de anul viitor, investiţia Ford de la Craiova va începe să prindă viteză.

Şomajul, în ciuda comentariilor apo­caliptice, nu va ajunge nici măcar la media europeană, aproape de zece pro­cente. Trebuie spus şi că numărarea şomerilor se face exact după metodologia europeană şi că rata relativ scăzută a şomajului nu e consecinţa vreunui fel aparte de a-i număra pe cei fără slujbă. În concluzie, la întrebarea din titlu, răspunsul meu este categoric afirmativ: vom fi în convalescenţă, dar vom ieşi din criză.