Cât va fi şomajul în 2010, domnilor de la Comisia de Prognoză (CNP)? Cât aţi vrea să fie, domnule ministru de finanţe? Dar PIB? Păi, dumneavoastră cât v-ar conveni, ca să vă iasă bugetul? Gluma avea de fapt variante cu statisti­cieni şi economişti, care se ofereau să obţină cel mai oportun rezultat la ope­raţiunea de adunare 2+2, dar pare să fie testată la modul serios de Comisia Naţională de Prognoză. Cum alt­fel ai putea face nişte previziuni atât de evident rupte de orice probabilitate de realizare şi să ţi le vezi acceptate fără ezitare de Guvern la elaborarea bugetului? Cum o istorie lungă de astfel de rateuri nu zdruncină niciodată frumoasa relaţie de încredere finanţată de contribuabili?

La finele anului trecut, ghicitorii oficiali ai statului român prezentau contribuabililor, care îi plăteau, şi, mai ales, Guvernului, care avea nevoie de ele pentru a arăta un buget credibil Fondului Monetar, un armonios set de prognoze macroeconomice. Dacă doriţi să vă amuzaţi, le găsiţi în formă completă pe site-ul Comisiei Naţionale de Prog­noză. Premierul şi ministrul de finanţe nu au găsit însă nimic hilar la vremea respectivă şi, spre deosebire de bancheri sau de oameni de afaceri care şi-au bazat bugetele proprii pe surse ceva mai credibile, au construit pe fundaţia glumelor CNP bugetul de stat pe 2010. Acum, sunt nevoiţi să mimeze surprinderea că prognozele utopice nu s-au îndeplinit pentru a găsi justificări la rectificarea bugetară. Un mic exemplu din antologia umorului prognozelor oficiale. Ce te aştepţi să se întâmple pe termen scurt cu numărul de salariaţi din economie şi cu rata şomajului, când cel mai mare angajator din ţară, statul român, anunţă intenţii de restructurare în ograda proprie? Primul răspuns care îi vine oricui în minte e greşit! Comisia Naţională de Prognoză a anticipat pentru 2010 scăderea ratei şomajului şi creşterea numărului mediu de salariaţi cu aproape 1%. Pe aceste cifre s-a bazat bugetul acestui an şi prin „surprinzătoarea“ lor nerealizare este justificată acum rectificarea bugetului fondului de şomaj. Ajuns în colaps, acesta şi-a consumat până acum aproape toţi banii pe întregul an 2010, în condiţiile în care deficitul real a fost dublu decât cel programat. De ce această diferenţă uriaşă? Pentru că – surpriză! – numărul de salariaţi nu creşte cu 1%, cum anticipa CNP şi Guvernul, ci scade cu nu mai puţin de 1,8%.

Pentru cine vrea să-şi înveselească şi mai bine ziua văzând cum produsul intern brut reîncepe să crească sănătos în 2010 sau cum salariul mediu al românilor avansează suficient de spectaculos anul acesta, în pas cu creşterea numărului locurilor de muncă, pentru a da statului impozitele şi contribuţiile sociale planificate, poate visa frumos, pe banii săi, citind proiecţia completă a Comisiei de Prognoză pe 2010.