"Nu a existat subiecte pe internet, a existat decât un mesaj". O asigurare cu care ministrul educaţiei a spulberat acuzaţiile de fraudă la examenele naţionale. Pentru Remus Pricopie „nu a existat“ reguli gramaticale, a existat „decât o diplomă“ care a atestat cândva că le cunoaşte. Şi, bineînţeles, un sistem în care aceasta e suficientă pentru a-i deschide porţile unei cariere politice şi chiar ale funcţiei de ministru. Poziţie din care ajungi să fii felicitat public de premier – şi el deţinător de diplomă cu cântec… de doctor în drept – pentru că organizezi „examene normale, pentru oameni normali“, în ciuda „frustraţilor cu satisfacţii sadice de a pica elevi“, care cârcotesc că subiectele au fost extrem de uşoare, astfel încât să fie bifaţi cât mai mulţi promovaţi şi, bineînţeles, cât mai multe diplome.
„Decât o diplomă“ a obţinut şi Marean Vanghelie, iar liceul care se mândreşte cu aşa un absolvent – „Dimitrie Bolintineanu“ – a arătat săptămânile trecute doar o mică parte din faţa corupţiei din educaţie. Procurorilor care porniseră prea nărăvaş ancheta, premierul doctor în drept le-a ordonat la loc comanda, ca să nu zgândărim prea rău mizeria fraudei instituţionalizate sau să tulburăm liniştea părinţilor votanţi şi a „copilaşilor“ proaspăt iniţiaţi în ABC-ul mitei.
Şcolile trebuie lăsate să dea ţării cât mai multe diplome, imaginându-şi că aşa raportează, de fapt, cât mai mulţi oameni educaţi, care vor duce societatea în sus.
Sistemul public de educaţie e marcat de domnia cantităţii. „Mai multă educaţie!“, se declamă adesea ca fiind soluţia la declinul moral şi economic al societăţii.
Politicieni, dascăli sau părinţi, toţi înţeleg că „mai multă educaţie“ înseamnă mai mulţi bani de la buget, mai multe şcoli, mai mulţi absolvenţi. Ne amăgim că o garanţie cantitativă în Constituţie (finanţarea educaţiei cu un procentaj minim de 5% din PIB) poate fi şi un gir suficient al calităţii. În realitate, raportăm mai mulţi absolvenţi decât în alte vremuri, copiii stau mai mulţi ani în grădiniţele şi şcolile de stat, dar, din multe puncte de vedere, „educaţia“ primită şi certificată cu diplomă e mai precară decât a celor puţini ieşiţi din şcoală altădată. Educaţia e azi un produs care are tot mai puţină legătură cu ceea ce ar trebui să formeze un om educat, cu valori corecte. În goana după „mai multă educaţie“, ne-am agăţat de multe idei greşite. Valoarea stomacului plin s-a transmis mai eficient decât cea a onoarei, a loialităţii, a corectitudinii. Părinţii care dau bani pentru ca odrasla să poată fura la examen cred că fac un compromis acceptabil cu noţiunile de bine şi rău pentru a nu-i tăia copilului aripile în viaţă. Suntem siguri că sistemul de educaţie îşi ratează menirea când nu te ajută să câştigi bani în viaţă, dar îi privim cu îngăduinţă eşecul de a te învăţa să nu furi, să nu minţi, să nu înşeli. Cu aceste valori pierdute, societatea poate merge doar spre mai rău, indiferent cu câte cunoştinţe tehnice s-ar îmbogăţi şi oricâţi absolvenţi ar raporta.
O societate de oameni buni, dar neinstruiţi nu va prospera economic. Una de ticăloşi „cu şcoală“ va încerca să prospere în timp ce putrezeşte.
OANA OSMAN
redactor şef CAPITAL
